DEDIC ACEASTĂ POEZIE TUTUROR SĂRBĂTORITELOR ŞI SĂRBĂTORIŢILOR 

ACESTEI CLIPE DE GRAŢIE

SPRE ADUCERE AMINTE CĂ-N PALMA LUMINII DOAR GOI…

  O ISPITĂ EVA…

un dor de amagire mi-a tot pungit clepsidrele

 în joc de forme mai dulci sau mai amare

şi tronul care pândea adjudecat să fie în revelaţie subtilă

se oculta în fante tot mai friabile

mai depărtate de voluptatea crucificată…

AVE, FECIOARĂ MARIA!

Ave, Fecioară Marie,

Venim în genunchi să-Ţi cântăm,

Extazul din noi, pe vecie,

Fecioară, prin rugă-Ţi ’nălţăm.

Edenul în suflete eşti;

Credinţa în Bunul Iisus,

Iertarea să ne-o mijloceşti,

Ofrandă pe cruce S-a pus.

Ave, Marie Fecioară,

Rodul din pântec neprihănit,

Avea din Duh Sfânt să…

Vorbește-mi despre tine-n seara asta, vreau să știu

Prin câte anotimpuri merii de flori s-au scuturat,

Am să te-ascult oricât s-ar face-n noapte de târziu

Trăind frumos și liniștit al glasului tău tremurat.



Spune-mi de primăveri cu ghiocei prinși sub zăpadă,

Redă-mă verilor din nou și-mbată-mă-n parfum de tei,

Pe umbra gândului, lumina curcubeielor să-ți cadă

Și-n lumea lor aș vrea cu fiecare vis feeric să mă iei.



Pe tâmple ninse de…

Sunt ochii mei
prea limpezi la vedere,
e trupul tău
prea luminos în sine?
Nu știu,
dar tu te pierzi
proximitatea toată
oglindindu-se în tine,
în trupul tău
de nichel șlefuit,
cu irizații fine.
Întunecat e gândul
ce te prinde
în formă pură
și teluric în asprime.
Tu, curgi frumos,
fără să lași
de bănuit vreo margine
și unduiește-te,
tu, răsfățata de lumină
din lumini.

nu voi rămâne fără cuvinte

 chiar dacă îmbrățișarea lor întârzie în vreun bar netot

 dintr-un cartier fără stradă

 tot vor ajunge pentru nupțiala îmbrățișare

 dacă va fi pentru ultima oară tot o vor face

 nu oricum

 nu stângaci

 cu tălpile șterse bine de praful rău famat

 fără gheața din paharul de Cola

 caldă

 aburindă

 stai stai lângă mine

 să privim drumul pe care l-am urcat

 cuvinte…

Iubeşte-mă cât necuprinsul mării

Într-un taifun ascunde-mi azi sărutul

Să nu mai simt arsura şi-nceputul

Iar tu să nu mă mai poţi da uitării.

Iubeşte-mă ca soarele-n amiază

Dogoritor, intens, apoi molatec

Refugiată-ntr-un amurg tomnatec

Să-ntrezăresc surâsului tău rază.

Iubeşte-mă ca noaptea cea opacă

Când beznele îmi sunt deja ostile

Şi lasă-mă să sper încă la zile

Când pot să spun: Iubire?...şi ce dacă...

Iubeşte-mă şi…

Apoi,

a fost întunericul

definitiv.

liniștea mirosea orb

a foc fierbinte

și sacru.

timpul s-a terminat

înspre marea tăcere

fără pui de secundă.

durerea avea gust

de tămâie dulce înfiptă

în genunchiul rugii.

înăuntrul crucii

diamantele urlau

a negru…

ca-n palmă te văd

strâng pumnii

să-ţi storc zeama de lămâie a amintirilor

eşti cui ruginit în linia vieţii

m-ai răstignit de orizont

şi acum apun într-o mare străină

eşuez pe un ţărm

bântuit de fantomele trecutului

respir chipul tatuat în aer

parfumul tău

o toxină ce-mi invadează plămânii

tremur sub resturi de epavă

pradă adâncului

hrănesc piranha

cu trupul descompus de regrete

mă ruinez

ca un cavou…

crucea care mă sapă

plâng însângerările coastelor care mă strâng

niciodată nu am fost mai aproape de mine

şi de timpul vânat de valurile singurătăţii

îmi întorc truda umerilor

peste…

Trepte,

Trepte,

Trepte,

La stânga, hău

La drepta, hău

În spate, hău

În față,

Oglinzile

Se uită în mine.

Doar mișcarea mă salvează

De oglinzi,  

Să nu-mi înghită imaginea,

Să-mi arate

Doar ce își aduc ele aminte.

Apoi, mult foc

Păsările de foc

Mă atacă dacă nu ard.

Foc, foc, foc.

La stânga, oglinzi

La dreapta, oglinzi

În spate, oglinzi

În față,

Dimineața.

Dimineața este   Hidra,

Nu o…

Ar

fi vrut

să-şi ia

inima în palme,

să nu-i mai simtă

bătăile zălude în piept.

Era sfârşitul sfârşitului

unui alt început…

Bilanţ

când păşesc către Tine

visul  nevisat încă de nimeni mă duce în stigmate

sângerează agonie sacră

podeaua trupului vrând să desfidă

materia

un templu îşi reaşează arcada în clipă…

a început să-mi putrezescă vederea
 de când stau și te privesc
 ca un ceas neîntors cu limbile amorțite
 într-o tăcere rece ca moartea
 atunci când mi-a îmbrățișat cuvântul
  și m-a sărutat franțuzește
  pe gură...

caut nopțile pictate cu buzele noastre

 

  ce imagine clară,

 

  nu știu dacă nu cer prea mult

 

  sau cât o să mă doară...

 

  aștept în viața mea un început

 

  ca un drum prin zăpadă făcut...

 

  mai am lacrimi albastre pe buze,

 

  umblu pe străzi cu inima jumătate afară

 

  cu aripile prinse-n cătușe

 

  parcă aș vrea să-nvat

 

  cum se moare-n picioare...

 

  aștept în viața…

Metamorfoze de toamnă...

Stelele-au picurat suflet pe rană,

de ce,  de ce ne mai trebuie astăzi

o ană?…