Miez de dor - călător, neştiut –

duce lin un suspin spre trecut…

Amintiri din pagini azurii

se perindă, pe rând, fumurii.

Când trecutul le trece în ceaţă,

prezentul nu le poate da viaţă,

paiaţa cu-n zâmbet oftează

şi tristeţea în suflet vibrează.

Răsfoiesc iar pagini în grabă,

poate văd un soare podoabă

la clipele sortite iubirii…

Dar ceaţa nu-i dă loc fericirii.

Privirea în zare rămâne

pierdută-n…

Într-un

aer foarte nesigur,

a tăcut încurcat

la auzul

bâlbâielilor fără rost

ale memoriei adormite

unde era viaţa

şi

unde era moartea.

Pe toamnă în timp târzie,
dup-o lungă amnezie,
la gura sobei poposesc,
încet, încep să scormonesc
al vremii bătrân jăratic,
sfera omului tomnatic.

Cu a mea umilă pană,
adun gândurile-n strană,
ele-n murmur de idilă
curg pe-o-ngălbenită filă.

mă întind

pe nisipul acoperit de frunze uscate

la ce bun că există lumi fără nestăvilite fulgere

zilele

păşesc în manuscrise

le mângâi pe cele atârnate de luceferi

sau pe cele îmbrăcate în piele de cerb

umbrele lor sunt rare

dulci

trecătoare

vara hibernează în iarnă

tropotind pe culcuşuri calde

trece din braţul stâng prin cel drept

în ierbarul vieţii inversează polii

e ca şi…

astăzi voi fi un cetăţean model

o să mă spăl pe dinţi

îmi savurez cafeaua din ceaşca roşie

aşezată mereu lângă veioza de pe

noptiera de la capătul patului

verific gazul

lumina şi

uşa de la intrare

aşez cheia sub preş…

stau lângă fereastra deschisă şi

cotrobăi printre amintiri

dincolo geamul

picură în ritm de hip - hop

suport din ce în ce mai greu ploaia



suferinţa atârnă în mine ca un tablou



mi-e frig poate am nevoie de

puţină căldură fie şi…

E timpul numai clipe nesfârşite

Prinse toate-n sfera nemişcării lor

Ca nişte gânduri lungi şi adormite

Pe când în suflet rănile mai dor

Se scurg clipele ca ploile de ieri

Cuprinse-n iureşul ce stă să vină

În ropote de ape sau cu paşi stingheri

Şi ochii plini cu lacrimi de răşină

Iar glasuri goale vântul mi le poartă

Ca un ecou venind din două strune

Şi-apune ispitit în taina moartă

Şi în priviri…

Iubirea-i otravă, sau balsam?

N-am înţeles o viaţă-ntreagă

Câtă iubire în mine am,

N-aş mai trăi, de-ar fi otravă...

Dar nici balsam nu pare-a fi

Căci ard de dorul buzei tale

Şi mor încet, cu orice zi

Pierdută-n nopţile astrale.

De sunt bolnav şi tu apari

Mă simt precum un nou-născut

Şi când privesc în ochi-ţi mari

Bolnv mă vreau, de la-nceput!

Iubire, cum să te-nţeleg?

Mă…

poteci pierdute, nemaidate în floare

dungă fină, tăioasă, conturului meu

desparți în două sfinte limpezi, izvoare

animalul feroce, de aprigul zeu.

mântuiești apa dintre calde nisipuri

pom fructifer ce-nflorește din ger

piramidă-ncrustată cu ambele chipuri

visate de nori, într-un ultim mister.

strivești iubirea noastră sub pleoape

cu…

Fărâmiţat

în nenumărate forme,

gâlgâia răsturnat

cu picioarele încrucişate

ca doi pari.

Într-o…

bucurie

ce nu părea

să mai aibă un sfârşit,

tăcut

pentru că ştia

că nu are nimic de spus,

liniştit,

a aprins un rug…

Ascultă-mă cu atenţie când tac

pentru că doar în tăcere

îmi poţi auzi inima

cum respiră.

Respiraţia inimii

îţi va spune

că mi-am început călătoria spre nori;

ascultă

şi taci,

stridenţa unui cuvânt

m-ar izbi de pământ.

Priveşte doar,

şi citeşte

ce-ţi scriu

pe zidul diafan,

povestea clipei în care

se deschid trandafirii-fecioare din Ispahan

şi Calea…

Îmbătrânesc, iubito, și clipa tot mai trece,

Asemeni unui rău pierdut pe lângă stânci,

Iar ploaia mea de stele e astăzi tot mai rece

Când vise și suspine în șoapte mi le culci.



E-o vreme-nselatoare ce curge peste umeri,

Făcându-i să se-ncline în geamăt de furtuni,

Și te-aș ruga, iubito, tăcerile să-mi numeri

Când fluturii se-ntorc, din lacrimi să-i aduni.



Pe pleoape tremurânde se simte-o nostalgie

De când se pierd în vremuri…

Tabloul clipelor frumoase
În roşu fin catifelat
Păstrează şoaptele duioase
Şi vis de lună fermecat.
.
Opaiţe gingaşe în noaptea
Cuprinsă uneori de hâdă
Uitarea clipelor suave
Începe şchiopătând să râdă.
.
În spini, aducerile-aminte
Potop de lacrime fierbinţi
Îmbrac-amar catifelarea
Iubirilor mult prea cuminţi.

Întors spre el însuşi,

nu ştia ce gânduri ascundea…

cu capul atârnând

şi ochii închizându-se

a căzut sfârşit

într-o amorţeală plină de frământ,

chinuit de patimi neîmplinite

din aerul ce bubuia asurzitor

cu un suspin de uşurare

şi-a mişcat buzele

plesnind pe neaşteptate

zgomot

surd,

neîntrerupt.

de gura ta fierbinte dimineață

șoptindu-mi aripi albe de iubire

de ochi uimiți la fiecare zbor

ce-au poposit fără sosire,

îmi e atât de dor.

de tălpile-ți flămânde-n mângâiere

pierdute drag în tâmpla-mi caldă

cu tine am acum atâta vrere

să îmi mai iau, o naștere odată,

îmi e atât de dor.

de râul tău de miere ca o…

iubirea, 

 
furtună de nisip,
 
în cupa cordului,

clepsidră,
 
nu orologiu,

 
cu- n cuc de abanos,
 
șoapte- ți bat,
 
în coșul pieptului,
 
ca murmurul,
 
deșertului,

În fiecare zi, Cronos

sau Timpul, sau

Istoria

îşi sacrifică sieşi un copil:

îl prinde de ceafă,

îl aruncă în cuptor

şi, când s-a rumenit

cât trebuie,

îl mănâncă;

în urma copilului,

dacă a apucat să crească puţin,

rămâne ceva:

o simfonie,

un tablou,

o carte sau

un alt copil;

după un timp,

simfonia tabloul cartea

devin şi ele cenuşă,

dar rămân în…