Iubirea-i otravă, sau balsam?
N-am înţeles o viaţă-ntreagă
Câtă iubire în mine am,
N-aş mai trăi, de-ar fi otravă...
Dar nici balsam nu pare-a fi
Căci ard de dorul buzei tale
Şi mor încet, cu orice zi
Pierdută-n nopţile astrale.
De sunt bolnav şi tu apari
Mă simt precum un nou-născut
Şi când privesc în ochi-ţi mari
Bolnv mă vreau, de la-nceput!
Iubire, cum să te-nţeleg?
Mă naşti şi mă omori încet
Şi nu pot taina-ţi s-o dezleg
Deşi, mă socotesc poet...
Să te-nţeleagă cine poate,
Eu unul, nu am reuşit!
Am să-mi întreb dorul la noapte,
De ce iubesc şi-s fericit?
Adaugă un comentariu
Multumiri sincere, dragă prietenă Maria Henrich1
cu deosebita placere a lecturii d-le Burde, va felicit cu drag
Mulţumiri din suflet, pentru cuvintele şi comentariile dv. atât de frumoase...
Vă doresc, o noapte liniştită!
Cu vers vrăjit răscoleşti iubire, cu dorinţă naşti dorinţă, cu putere învingi.
Poezia este extrem de frumoasă.
Cu admiraţie, Sofy!
Dar oare poate să-nţeleagă cineva? Cei care iubesc, sigur nu.
Mi-a plăcut mult.
O poezie bine scrisă, subiect vechi, abordare vetustă.
da Coza
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE