ELEGIA I pe firul gândului călător

Dincolo de graniţele acestei…

Neliniştea

cuprinsese bătaia inimii

răguşită

într-o îndrăzneală

plină de tristeţe,

să înăbuşe

un sunet tânguios

al ochilor ‘nsângeraţi

ce se roteau în orbite.

dincolo de poartă

atârnam sub un semn de mirare

nu ştiam dacă sunt înlăuntru

sau în afară

fluture jinduind la rotundul florii

ori doar o simplă frunză

suptă de vânt

amăruie degustare

ca viaţa nepetrecută

precum gândul rămas fără un răspuns

dincolo de poartă

înflorită stare

ca o iarnă scăpată pe luciul ferestrei

aşteptând gura

cu poeme prinse-n sărut

sub ochiul cerului

descompusă…

Cântul viorii

Prin cântul viorii

se-aude lacrima viselor.

Cântă vioară, cântă-ţi

tânguirea inimii!…

Gândul sufletului meu...

Gândul sufletului meu…

Domnului Ion Vanghele



Tu stai iar iubito-ntre perne

Cu visul pierdut printre îngeri

E iarnă, stomacul meu geme

Spunându-şi ciudatele plângeri

Zăpada se strânge în palme

Şi parcă mă prinde o jale

Când văd cum iubita mea doarme

Și blidele toate sunt goale

Ne ninge mereu ca…

stihia

Îmi pierd privirea peste-ntreaga zare

Și stau ca un soldat rănit de gardă,

Mă-nec în alba cerului culoare

Prin geometria florilor  bizare

Din geamul înghețat de la mansardă.

Se clatină tot cerul de potop…

visez că sunteți mari risipitori
transparenți
îndrăgostiți de fustele duminicii

niciodată fără viori

e ca atunci când miroși nașterea
din întuneric

ating bolovanii cu ultimile lacrimi

pentru venirea asta s-au decupat porți

de partea cealaltă a somnului
tablourile s-au hotărât să se spargă

e doar o continuare a copilăriei

parcă vă aud cum murmurați
veniți la apa izvorului

și mă vindec

CROCHIURI  ÎN  HARUL  DE-A  FI

genunchii lipesc burta abisului

uterul se-mbracă în chiciură

dinţii ciobiţi ai clipei

amputează inocent cocoaşa dorului

din îmbrăţişare

travestită în…

Născută

din dezamăgire

şi nerăbdare,

îmi împăienjeni ochii

o lacrimă.

în amin de tine

(celui ce l-am iubit)

Iubite

ţi-am îngropat paşii

în oglinda nopţilor sparte

mi-am răzmăţat tristeţile

şi râul

râul acela ce-ţi curăţa…

Când amurgul

şi răsăritul de lună

s-au întâlnit

pe-o alee şerpuită,

păşeam peste

umbra-mi mişcătoare

temându-mă

să-ncep

să sângerez

înlăutrul meu.

la câteva zile distanţă

ninge cu furie

frigul se zvârcoleşte

sub anotimp

umbre şi scâncet de bob

o lumânare ghemuieşte liniştea

într-un colţ

un copil o strigă pe mama

timpul sculptează pe…

 odată

 îmi era teamă de fulgii albi pufoşi

 să nu-mi atingă faţa buzele

 nu ştiam ce gânduri au

 că poartă câmpul în palme

 sângele urca în bujori

 în privire - evanghelia era sacră

 erai aşa aproape

 voiam să-mi dai sărutul

 să mă conving că are culoarea macului

 dar ca într-un slow motion infinit

 pierdusem pariul cu focul chemării

 trecător

 peste creştetul anilor

 visul a uitat să prindă…

când îți scriu

gravitația doarme în cel mai îndepărtat loc

 literele plutesc până în sanctuarul tău 

ca o lumină care învață primul vals



uneori îți mângâi cu degetul vinerea din adânc

și citesc amprentele la fiecare zbatere



nu știu când ai adus scara agățată de colțul lunii

și nici când vertebrele mi-au înverzit



poate că mirosul tău sparge vitrinele





îmi veghez trupul prin hainele subțiri

de scânteiile…

Cărări prin apusuri de soare

Din umbre aduc către noi,

Când visul e doar o-ntamplare

Iar pașii se pierd câte doi.



Și toate-au sosit într-o iarnă

Când șuieră vântul în zori,

Și plugul de păsări răstoarnă

Prin zare aceleași ninsori.



Se schimbă mereu între ele

Să nu le găsim nicio vină,

Și nu știm când umbrele-s grele

Sau ninge sălbatic la cină.



De tine mi-e dor sau de vară

E totul confuz prin…

sunt zile cu buze pline
fiindca inimile locuiesc împreună
cu o talpă mai sus de străzi

despre venirea lor vă spun

așa e saltul în iubire
ca o bucată de cer băută cu vin
vedeți eu nu pot învăța
fără oameni

când deschid ochii
mă prelungesc în aer
și cânt

Într-o aparentă letargie,

cu o judecată

prea amară şi seacă,

în perioade regulate

caleidoscopul mereu

schimbător al imaginaţiei,

ajută să acoperi

o clipă… goală.

pe buzele uitării
tăcerea nu-și află răsplată

de la ultima ninsoare
altarele îmbătrânite
îmi sângerează din încheieturi

frunzele nestatornice
în traversare
predică vântului despre roata norocului

pleoapele reci
nu-mi recunusc amurgul
pătrunzător de-aproape

încrustrate în jale
doinele amuțesc la gura sobei

şi ninge( pre)scris 

şi ninge (pre)scris cu şoapte cuminţi

în mine tresaltă o…