Mistreţul, candidând primar

Dorind să se arate gospodar

A publicat într-un ziar local

Un manifest cu iz electoral:…

Piatră peste piatră se construiește

cetatea asta, vremuită demult.

Lăsasem acolo un cântec să

încălzească ultimul sărut,

pentru o inimă spartă, recuperat

dintr-un colt uitat

de toamnă, așteptând.

Cărămizile sparte și cariate de vreme,

rostuiesc temeinic sentimentul

tapetat cu…

Între tăceri

e pândă de uitare,

pierzându-mă uşor

în timpul ce cade

dincoace de rouă,

pe-un rug

ce-mi arde

clipele târzii,

urcând

în stâlpi de lună...

Moto:

"N-am ieșit în lume să te caut, am ieșit să te găsesc"

replică din filmul Septembrie



m-ai hrănit cu pâine



cu amar și cuvinte potrivite

gata să-mi fie străjeri

în nopțile când mă întreb

de ce eu?

de ce pasul meu scrie absențe

când mersul pe ape e la îndemâna oricui

cel care crede iubește cu adevărat

cel care iubește cu adevărat crede -

mici filosofii rupte…

Recviem 

pentru nebunul care-ți caută diminețile

în suflet

când nu te lecuiești de tine

și defilezi cu singurătatea la braț

crezând că nu e loc de o suflare în plus;

între tine și Dumnezeul tău

plutește o rugăciune nerostită,

nu mai încapi în nicio etichetă

te-am strigat în toate modurile

am ajuns să vorbesc în poem

de cele mai lungi absențe,

mă dor (non)culorile

îmi ești albul iernii

în urma…

.

stă în genunchi

are ochii legați

și mâinile-ncătușate

îi este frig

și îi este foame

pe jumătate dezbrăcată

de zdrențe

este încă frumoasă

supraviețuiește inexplicabil

din amintiri

și rugăciuni

nu-i mai este  frică

resemnată

murmură tatăl nostru

cu inima-mpărțită copiilor ei

rătăciți prin lume

fără să știe

cine-i sunt răpitorii

călăii ascunși

în…

Când vei simţi tăcerile cum cântă,

pământul cum hrăneşte rădăcini

vei preţui iubirea ce-ţi frământă

liniştea nopţii-n vise de străini.

Şi-atunci mă vei striga fără-ncetare

privind cum cerul stelele dezleagă,

şi-n loc de-o tristă binecuvântare

vei da obrazului o lacrimă întreagă.

Îţi va fi dor de tot ce-mi aparţine

de nebuniile ramase prin trecut

şi-n fiecare zi voi înflori în tine

să mă păstrezi cum viaţa ţi-a…

nedespărţite de noi

strecurate

sub deşert de lacrimi

numărătorile

s-au încurcat

în adunările

celor două chemări



renaşteri amnezice

iubiri neînvăţate



nopţi rătăcite

aţin calea răsăritului

celor trei dimineţi

prin ecou de gând



cine are piatra cunoaşterii

să arunce -

prin urechea surdului

cu lumina orbului…

*****

între tine și mine

dor

între dor și noi

gândul

între gând și dor

pași

între pas și gând

cuvinte

între cuvânt și dor

adevăr

între adevăr și cuvânt…

străine umbre tremură în spatele degetelor

pereţii ascund anotimpuri târzii;

uitate prin dureri ce curg în vise secate

privirile îşi aştern culorile în vers



ard vise-n cuvinte, cenuşa e-n suflet

caut printre aparente nuanţe de gri

între alb şi negru cărarea e îngustă

printre ziduri ninge acum cu tăceri



în căuşul palmelor adun tresăriri sculptate

în forme de gând, desperecheate clipe

rătăcind seara…

Pe o cruce se odihneau două aripi,

Le-am luat şi le-am dăruit

Tinerilor care, bănuiesc,

Ştiu să rescrie viaţa.

Într-adevăr au desenat,

Cu totul altfel,

Iubirea în inima zborului.

Aşa că, praful deapănă amintirile,

Cununia devine bazalt în câmpie,

Crucea este semnul de credinţă

A maturităţii

Iodată pe ridurile rănilor.

Un copac şi-a vândut coroana

Şi a cumpărat patru…

 Am cules dintre spini mac plăpând, răstignit

 Pe altare de dor, lăcrimând obosit, 

 Între gene mereu verde crud îndoliat

 De frunziș prăfuit, de himere-ntristat. 

 Între toamne și cer visul lui rătăcit

 De zăpezi îngropat și de frangeri rănit,

 Sângerând a pustiu, dezbrăcat de culori,

 Dar sclipind prin dantele de nuferi și nori.

 Pescăruși ațipiți între trestii de fum, 

 Licurici de cristal te întâmpină-n…

am luat două cuvinte si le-am prelins

păsări…

să multiplic suferința

în care zilele te aruncă pe rând?

e un fel de perpetuum mobile

care mă secătuiește

când eu

eu aș putea oricând

să-ți dau din bucata mea de pâine

din aerul meu

din carnea mea fără să simt că mă lepăd de mine

fețele tale se amestecă

într-o pânză albastră și rece

tu nu ești fluviul

ești doar albia în care…

Pe rând sau în cor nu contează deloc Vă

strâng mir de pe icoana fără vină

îl leg cât pot de strâns într-o năframă,

găsesc un gând mai bun să mă susţină

şi - apoi pornesc să mai alin o rană.

aş vrea să fiu copila de la scoală…

Am citit într-o carte

despre (a)FACEREA LUMII

şi-am descoperit

secretul existenţei.

Am învăţat târziu să te iubesc, târziu

ţi-am găsit paşii-n gândurile mele,

şi-ntr-un reproş amar, fără să ştiu

am dat suspinului cărările rebele.

Sunt vinovat că nu te-am preţuit

când tâmplele-ntre ele m-au ascuns,

şi te-am pierdut sperând să fiu găsit

fără să dau singurătăţii un răspuns.

Te-am strâns la piept visând minuni

din care simţurile-aievea s-au hrănit

şi-am vrut dintre cuvinte să m-aduni

cu setea unui…

picături albastre privesc  cerul

înălțând fiecare vers nescris

norii îmbălsămați 

înnoadă povești sinusoidale

împământenit dorul apasă

omoplații vibrează

cuvintele se sinucid rând pe rând

privirea se adâncește în chipul vieții

ochii

s-au răstignit

în lacurile altor iubiri

unde ielele sorb fiecare strop de beatitudine

ce ne-a aparținut

cândva

doar trandafirul…