Arborele care se spală pe creştet

Cu norii

Poartă în loc de frunze păsări,

Trunchiul sunt eu,

Cu palmele lipite

De inima luminii.

Rădăcinile

Sunt carnea şi oasele

Timpului pritocit

În limbile ceasului.

Un râu ca un şarpe

Înghite păsările,

Venele rădăcinilor,

Numai trunchiul pluteşte

În amintirea cuvintelor.

Vântul…

te-am plâns, iubire?

ai vrea tu!

ai vrea tu să fii în pielea unui om

care te înțelege pe deplin

care știe că ai un început

dulce

fin

tulburător

nopți albe topite în foc

poezie în doi

vin roșu de inimă

o gură

de rai

care știe că începi

să faci câte-o gafă

pe măsură

te idolatrizezi

narcisisto

îți dau dreptate

așa cum mă modelezi

cu degetele tale bune de revistă

așa mă…

nu știu cine sunt

sau ce înseamnă asta

trebuie să te trezești

în mine e o voce

frumoasă

cristalină

 de femeie

(ce este o femeie)

te cheamă Vică îmi spune

și este timpul

eu o ascult

am ochii mari

cât două ferestre

nu se schimbă nimic

Vică

Vică

oare ce înseamnă

camerele sunt goale

miros a tristețe

eu…

în micul regat al deziluziilor 

urmăream liniștit mersul gândacilor de bucătărie 

de la frigider la chiuvetă și înapoi 

în borcanul de muștar o vrabie ciugulea firimituri de viață 

un înec superb în slow motion 

miriapode gigant se hrăneau din cadavrul breloc

agățat de tavan 

și moliile se transformau în splendide insecte înaripate …

Ne mor cireșii scuturați de vreme,

Bat clopote prin trupuri de livezi

Suntem aceiași cerșetori. Blesteme

Ne-au tot atins cu primele zăpezi.

Mi-i dor de noi, doi triști odinioară,

Doi exilați în labirint de nori,

Fără vreun vers în lemnul de vioară,

Fără condei - cu anii trecători.

Ne scutură de cețuri grele timpul,

Pândim ascunși ecouri și ninsori,

Tăcute clipe-au părăsit olimpul,

Noi…

Peste nisipul clipelor de-acum,

pe timpul

ce-mi repetă păcatele-n oglinzi –

sărutul depărtării

pe buzele de ceară-i,

neiertătorul zbucium

al clipei de povară.

Să nu mă vinzi tăcerilor pe-o grabă

Sub iureșul duminicilor scurse;

De mine, dumirirea mai întreabă

Când scârțâie din osii, cele Urse.



Să-mi scrii pe fila unor frunze coapte

Scrisori de despărțire și de toamnă;

Sunt multe destinații pentru-o noapte,

În lumea-n care altuia-i ești doamnă.



Aprinde o veioză-n desfătare

Când norii lasă Luna să se vadă

Și vino să iubim fără hotare

Păcatu-n care mulți încep să creadă.



Să nu…

Şi de una, şi de alta,

Am sculptat cerul cu dalta;

Şi iubirea tot aşa,

Când în nu, şi când în da...

Ştiu, iubirea-i lucru greu,

N-o cioplesc cum aş vrea eu;

La rindea nu stă nebuna,

Cum nu stă pe ceruri luna...

În starea de agregare

Tu eşti mic, si dealu-i mare,

La iubire n-ai cărare;

Tu încerci, un sens unic,

Pare-mi-se de-arsenic,

Şi atâţi în iad văpaia,

Şi de asta, şi de aia,

Şi de…

rotocoalele tale de fum

deschid în mine

pofta de a savura

o ţigară

cu aromă de stih



din scrumieră

se înalţă spre tine

fumul gros

al neînţelesului

din pipa neterminată

a celor două lumi

de poezie şi cânt



revarsă clipa rătăcită

şi amestec-o

în călimara neuitării…

Trăim fericiţi

În ţara impozitelor.

Un copil a câştigat

Nenumărate concursuri internaţionale.

Tricolorul s-a înălţat

În faţa tuturor

Sub laurii bucuriei generale.

Numai el, câştigătorul

Are ochii pierduţi în zare:

„Mama mea, România

Are nevoie de impozitul

Ca venit pe medaliile mele,

Picătură din

Alocaţia

De-o gură de lapte pe zi

Şi atât!”

Un…

o amintire  prinsă-n bold de gheaţă

cu-o daltă  fină dorul meu   cioplea,

din neguri m-a adus în  dimineaţă

şi-n iarnă m-a trezit un fulg de nea

şi am descoperit în visul…

am înlocuit ceasul din primul turn

te-am derutat

doar acolo dragostea bătea nebunește

inventa secunde în avans și le găsea mereu prea sărace…

Sunt fericit că toamna-i pe sfârşite

la tâmple bate iarna-n mod real,

vor fi tăceri şi gânduri viscolite

când fulgii vin în paşi de carnaval.

Vom strecura privirile-n zăpadă

şi lunecând prin suflet în neştire,

între cuvinte şoaptă va fi pradă

şi-n fiecare fulg vom întâlni iubire.

Geamuri pictate-n flori de gheaţă

vor binecuvânta ninsorile ce vin,

sălbatic vântul biciuind în faţă

se va opri-ntre depărtare şi…

eu o iubeam străină pe roua unui gând…

Sonetul tău m-a-mpins din nou spre iarnă

Spre albul rece picurat de stele,

Iar vorba ta în minte-mi se răstoarnă -

E-un cenușiu lovit purtând atele



Cuvântul dăruit miroase-a friguri,

Iar versul ți se pierde sub omături

Ne lăpădăm pe rând, tot mai nesiguri

Cu îndoieli care ne stau alături.



Cad fulgi năuci peste iubirea noastră,

Înnebunesc sub lacăte surâsuri…

lui da Vinci 

i-ar fi înnebunit culorile în vârful pensulei 

ah dacă te-ar fi cunoscut 

te-ar fi pictat pe toți pereții 

și domurile catedralelor ridicate în inima lui 

pentru câte-o madona cu sânii plini 

dând pe-afară din decolteul adânc săpat 

de privirile amorezilor excitați 

la prima vedere

o Gioconda veritas 

unicul meu adevăr este frumusețea ta 

restul e minciună 

-Iubito eşti departe, dar îmi scrii

Din orizonturi care ne tot cheamă

Că am compus noian de poezii

Şi…

Lumini de gând

îmi năruie chipul

pe drumuri

de cuvinte...

fără vamă.

din instinct

să-ți deschizi dragostea

să-i pot pătrunde prin vene

alinare

lăsând sunetul durerii

să piară-n cântecul ploii

rostogolit în jurul cuvintelor

voi repeta

intenționat

să cobori treptele

până în dreptul inimii…

Acum, chiar că m-am enervat

a dracului iubire verde, se confundă cu

energia verde, ai nevoie de certificat verde,

de suflet verde, de creier verde, de suspin verde

ca să te poţi căsători, să poţi iubi, să poţi muri

sau mai ştiu eu ce nevoi mai avem de verde,

viaţa scoate limba la mine, destinul mă îngână

stresul mă zguduie, proastă educaţie

primeşti la cursurile unde teama e doctorantă

lacrima mușcă mai veninos ca o viperă

cel puţin…