Bârfă cu îngeri

[Vezi blog]

Acum, chiar că m-am enervat
a dracului iubire verde, se confundă cu
energia verde, ai nevoie de certificat verde,

de suflet verde, de creier verde, de suspin verde
ca să te poţi căsători, să poţi iubi, să poţi muri
sau mai ştiu eu ce nevoi mai avem de verde,
viaţa scoate limba la mine, destinul mă îngână
stresul mă zguduie, proastă educaţie
primeşti la cursurile unde teama e doctorantă

lacrima mușcă mai veninos ca o viperă
cel puţin ştiu de unde vine întunericul,
eu sunt încă pe drumul cu lumină difuză,
o ceaţă permanentă cu cod galben mă țintuie
în odaia singurătăţii, am uitat să strig după ajutor
târziu am realizat că nu trebuie să mă salvez,

naufragiul meu din lumea reală a ajuns împlinire
dracii mă înţeapă cu coarnele în gesturi
reumatismul e boală a vampirilor, rezematul de cruci
la o bârfă cu îngeri mituiţi pentru furt
de inimi de la cei care mai cred în rai, e terapia
recomandată de toți care ucid,
am scris un bilet în care mi-am pus ultima dorinţă,
să nu călcaţi iarba din jurul mormântului
pentru că-n rădăcina ei sufletul meu s-a 

transformat în sevă!

[x]

Multumesc cu sufletul tuturor pentru minunatele comentarii, domnule da Coza promit sa nu mai cad in abatere!

Cu drag si pretuire!

[Ion Lazăr da Coza]

George, nu-i voie de la regulament să postăm mai mult de o poezie pe zi. Sper să nu se mai repete.

Spre final ai doi meu, de scos unu.

Poezie cu revoltă. Place nervul.

da Coza

[Chris]

Aţi început cu verde, viaţă şamd ca să încheiaţi melancolic, aproape depresiv - sună ca o condamnare :(

[Mihaela Roxana Boboc]

Energia verde, totul verde, fir-ar! :))

[Sofia Sincă]

De la un poem deschis iubirii, treci la unul macabru... Verde, verdele este necesar pentru viaţă, când nu mai există...

Un poem al senectuţii, ceea ce nu e cazul la tine, George.

Am citit şi am admirat, deşi trist.

Sofy