Cum să te strig din vârful muntelui

port ceaţa pe umeri

în loc de cafea amară

m-am ghemuit în coliba aceasta de lut

în miezul toamnei

te ascund de nopţile fragile

să nu mai întârzie pietrele

la ceas de taină

le dau drumul în ape repezi

să-mi fie versul 

lumina ivorie 

peste lumea haotică

şi suflet fără…

voi împărtăși cu tine colindele

avem aceeași iarnă

cu ochi căprui și adânci

precum peșterile pierdute…

dă-mi o prispă

 să-ți număr toate florile

 din păcate nu știu prea multe cifre

 infinitul e mult

 iar zilele mele atât de puține

 și ce dacă

 eu tot vreau să-ți număr toate florile

 dă-mi o prispă

 mansarda mea deja mă plictisește

 poate pentru că

 nu-mi numără nimeni florile

 sunt toți ocupați

 cu zilele mele 

Întreabă-ţi sufletul de mine

când serile sunt fără glas,

şi prin oglinzi stau doar suspine

uitate într-un bun rămas.

Sunt umbre calde pe fotolii,

în sobă arde foc mocnit,

prin vise înfloresc magnolii

să poţi afla cât te-am iubit.

Întreb şi eu orice ninsoare

căzută-n ierni fără perechi,

în care viaţă-i sărbătoare

şi unde-s vremurile vechi.

Vreau să mă ştii ca altădată

când ne topeam într-un…

 Își scutură îngeri aripi argintate

 Și cern cu ninsoare covoare de vise,                            

 În brazi lăcrimează de dor alintate

 Flori albe de gheață din basme promise!

 Răzbate prin viscol colindul iubirii, 

 Luceferii țes petale de lună, 

 Departe-n surdină refrenul viorii

 Adoarme de mână doi aștri pe strună.

 E pace și ninge cu frunze stelare,

 Doi ochi mă privesc prin timp urgisit,  

 Ești…

am căzut dintr-o amintire a mamei…

Colind sărman, cu leru-i ler

Cântat sub geam în gura mare

De puşti îmbujoraţi de ger

Cu ghete rupte în picioare.…

Printre nămeţi murdari, ai unei lumi nătânge,

Plecat-am să colind cu lerui Doamne ler,

Am ferecat durerea în sufletul ce-mi plânge,

Ascuns pe-un colţ de stea, un mag tăcut, stingher.

Voi colinda cu lacrimi părinţii azi uitaţi

În case unde-n ziduri cresc griji şi suferinţe,

Întroieniţi de ani, de dor crucificaţi,

Aşteaptă-al lor sfârşit ca ultime dorinţe.

Plecat-am să colind în închisori de suflet

Acolo unde-s îngeri pe viaţă…

Ea te-aștepta cu brațele deschise;

Îți așternuse-n drum covor de vise ...

Tu apucai mereu pe-o altă cale,

Rostogolind speranțele-i la vale.

Îți oferea potirul ei cu rouă,

Ca să-l cuprinzi, cu palmele-amândouă,

De buze să-l apropii, când ți-e…

Mă ning amintiri din albul rotund,

Mă ning din oceane albastre;

Sărutul uitării mă pierde în astre,

Şi fulgi rătăciţi în luceferi…

m-au prins în zbor

 aripile zilei

rotindu-mă după primele gânduri

traversez nori

iscați instantaneu pe partea stângă

câțiva stropi

îmi udă…

le place taifasul sunt dependenţi de dialog

normal cã vorbesc doar pe limba cui crede

niciodatã celor care se îndoiesc

din când în când se înalțã

ca şi cum din înalt le vine graiul

bat din aripi un fel de morse

apoi râd cu tot sufletul de nepriceperea noastră

se zbenguiesc din nor în nor

aruncã cu stele spre a întâmpina dorinţele pământenilor

sfideazã legea gravitaţiei (aripile sunt o diversiune)

nu au greutate…

Am construit din visuri o cetate

şi te-am iertat în fiecare zid,

am dat iubirii multă libertate

s-o pot privi când ochii îi deschid.

N-am pus icoane, lacrimi sau cuvinte

în încăperi cu soare-n răsărit,

doar gesturile tale mi-erau sfinte

de câte ori în suflet le-am dorit.

În turle mari cu şoapte nerostite

am dat singurătăţii un tribut,

să poată merge clipa înainte

şi tu să fii cum eu te-am…

 …

sângele nostru nu este o memorie

pentru a-i sta de santinelă

e bun numai de murdărit niște pereți…

ninge iar

pe de rost ninge
acelaşi ritual
viscol
prin cuvinte
e frig
tremur şi scriu o scrisoare
dragă moş crăciun
nu mai veni la mine
cu barba aia de vată
nu mai veni
de sărbători
îmi doream ambrozie
a dispărut
ca mit
şi vrei să mai cred în tine
când ninge pe de rost
poveşti fără poveşti
la gura sobei
fără…

La ciutura fântânii din basmul cu icoane

Revine să se-adape ispita care plânge...

Pierdută între astre a sa făptură strânge…

nu-l aștept pe moș crăciun

darurile mi-au fost deja împărțite

odată cu ursita

zilele trec anonime

forfotă și multe promisiuni în prag de sărbători

cel mai frumos Crăciun

cadouri copiilor cuminți

ambalaje scânteietoare

singura lumină care moare

pe chipul fiecăruia

e steaua pe care nici păstori

nici magi

n-o mai urmează

n-am fost niciodată atât de orbi.

*prezentul text e…