iarna îngroape nepăsarea ta

[Munteanu Catalina Nicoleta]

 

De-ar fi să aleg un anotimp
în care să fug de tine,
de durerea ce o provoacă
nepăsarea ta, ar fi-n iarnă.

Să-ţi rămân în amintiri chinuitoare pe veci,
să cauţi zâmbetul meu printre podoabele din pom,
să simţi miros de ninsoare, de alb, de curat,
de rufe uscate în ger şi de brad.

La gura sobei s-adormi chinuit,
cu mine în gând, melancolic, plângând.

Zăpada să îngroape urma paşilor mei,
viscolul să împrăştie amprenta trecerii prin viaţa ta.

Inima lacrimă picături reci de sânge
din rana lăsată de ţurţurele uitării
înfipt mişeleşte, „ucigând” săgeata lui Cupidon.

Vor răsuna colinde, dar ce folos,
împreună nu le vom mai fredona.

Într-o iarnă voi fugi de tine,
frigul va fi atât de atroce
şi cuvintele ne vor îngheţa pe buze.
Nu-mi voi lua rămas bun
doar voi dezerta de nepăsarea ta.

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Mulţumesc din suflet ! Să aveţi sărbători binecuvântate! La mulţi ani!

[Ion Lazăr da Coza]

Așa-i trebuie, netrebnicului!

Și pentru el - nema primăvară!

Poezia e prea directă. Măcar o schimbare de topică ar ajuta.

 da Coza

[Mihaela Roxana Boboc]

Nu-mi voi lua rămas bun
doar voi dezerta de nepăsarea ta.

Am rezonat total!

[Nădejde Angelina]

"Într-o iarnă voi fugi de tine,
frigul va fi atât de atroce
şi cuvintele ne vor îngheţa pe buze.
Nu-mi voi lua rămas bun
doar voi dezerta de nepăsarea ta."

Frumos!

[Chris]

O dezertare în poezie :)) Mi-a plăcut mult strofa de final :))

[Gabriela Grădinariu]

Orice iarnă precede o primăvară. Frumoasă plămădire de stare!