Ce-ar fi să ne iasă morţii

din spatele timpului

cu bărbile lor neterminate

să vină cu unghiile lor răsucite

cu falangele nealterate

şi dinţii străluciţi din morminte

ca nişte stele cu raza cuminte

fără a trăitului vină

îmbrăcând numai lumină

iar jalnica dusă de sănătate

pe care-o aveau în de toate

să nu le mai fie pricină

să coboare de pe scena tăcerii

închipuită ca poală-a durerii

reci şi absenţi de păcate

aici de…

Sângeră vioara, glasul i-a-nghețat,

Trupuri se-arcuiesc în legănare.

Suflete flămânde iar au dezertat,

Plămădiri celeste pe  altare.

Pleoapele arzânde se întrepătrund,

Flori de lacrimi dantelează chipul.

Încă delirează gândul furibund

Prin solfegii clocotește timpul.

Strigă-n palme ora, se-ntăresc tăceri,

Triluri absorbite în plecare.

Se îneacă-n noapte tainice chemări,

Dansului iubirii…

 coapselor tale m-aș smeri  în toată profunzimea lor

 pierdut de mine dar atât de regăsit în tine aș fi eu

 și ai fi tu rugăciunea mea de dimineață amiază și de seară

 de trei ori trei m-aș închina sânilor coapselor- buzelor tale

 m-aș consfinți ultim cuvânt tu mi-ai rămâne mereu prima șoaptă

începutul unui poem pe care nu l-am scris…

s-au furișat oameni prin mine

m-au luat prin surprindere și

au zăbovit o vreme

mototolind visuri  fabricând dorințe

aveau nevoie probabil să se mintă…

Fiecare petală mi-o usuci cu aerul ce îl respiri

din inima mea.

Durerea n-o simţi când pleci 

fără să te mai întorci...

Cad dar cresc altele,

în întunericul umbrei de la ultimul tău pas lăsat 

la mine pe suflet.

Nu ştii, nu vezi nimic în nepăsarea zilei ce vine,

te-ai umplut de tot ce am

cu jumătăţi de cuvinte aruncate la gunoi,

în coşul din spatele imaginii tale.

Secunda bate…

nu l-am văzut niciodată

de la început

pe pagină.

Doar de la jumătate

îmi începe viaţa

si azi,

trezit de spasmele ochilor

într-o singură culoare,

mi-am programat

lentile cilindrice

la un ochi

să-mi comand,

(la celălalt

prindeam rosul)

să prind albastrul.…

Acum zece revoluții

Aurora ne zâmbea

Într-o pură dimineață -

Dimineața mea și-a ta.



„Este dimineața noastră!”

Îmi spuneai atunci zâmbind

„Și pe marea mea albastră

În sfârșit, te văd sosind!”



Și mi-ai spus atunci mai multe

Despre cer, despre pământ

Iar în inima-nsorită

Ardea tainic legământ.



Zece pași făcut-a Cronos

Pași prelungi, plini de-ncercări.

Soarta în rostogolire

Ne-azvârli pe-alte cărări.



Însă chiar…

pot să presupun că stâlpii de pe dig sunt ace înfipte într-o epidermă de elefant

nu pot să-mi închipui că ar putea vindeca cotul râului

nici că podul este un deget al oraşului pe care apa să-l muşte

când are o criză de epilepsie

un lucru este sigur

realitatea respiră altfel în tentaculele ficţiunii

ventuzele ei intră adânc…

de o vreme compun arii pentru dealuri

am studiat păpădiile noi

le-am promis un culcuș în vârful stâncilor

mai ales când se întoarce vântul să-mi smulgă ultima notă

ascunsă la sân

ooooo de câte ori am trecut prin tine

îți fixai obiectivul pe orbite sărate

așa am descoperit că sunt imaginea pentru promovarea

inimii verzi

un surâs mai la stânga îmi spuneai

să cuprind răsăritul care îți trece prin păr

acum…

Pun alături doi şi patru

şi pe cinci unde-a rămas,

trei spectacole la teatru

şi-ntre gânduri un popas.

Să certăm uşor cuvântul

când pe şase nu l-a spus,

un actor calcă pământul

ca o umbră din apus.

Scenarişti din săptămână

scot pe şapte din decor

şi-n duminica nebună

instruiesc câte-un sufleor.

Cifra opt stă ca dovadă

că-ntre nouă săli de joc,

spectatorii pot să vadă

zece acte la un…

eram ca o lacrimă din rădăcini de taină

iar tu îmi pictai adâncul privirii

pe asfaltul ecourilor întrupate…

adu-mi versul din sărutul tău

eu îți aduc sărutul din versul meu

împreună vom construi un ocean

din care vom alina corăbii

vom alipi maluri sterpe

pictând o singură velă

să ne ducă departe

mici umbrișuri pe coline

doi meri neîmblânziți

își aruncă petalele peste noi

aș fi vrut să vezi

cum duci o albie de lumină

în crestele gândurilor mele

drumul se îngustează

în atingerea brizei

un val…

pătrunde lumina

e murdară de sânge, spui

eu cred în răsărituri

sau poate în povestea unui început

de lume cu oameni de hârtie

pe care să putem scrie poveşti

aşa cum făceam cu fluviul

când strecuram în adâncuri

nopţile cu moarte aburind ferestre

ne suflă viaţa în ceafă, îţi strig

şi tu îmi spui

că primăvara nu e decât o imitaţie

cu muguri decupaţi din…

Se schimbă şefii între ei

În fapt nu e nici o schimbare

Se gudură nişte căţei

Să capete un os mai mare…

o priveam

şi număram

intersecţiile cu

linia vieţii.

Adunam

an cu an

până unde

întâlneam

acea linie curbă

a norocului

din calea

realizată

cu tine

pe muntele

Venus.     

 12.02.2014, ora 18’09’’

pasărea se va întoarce

în inimă de piatră

ea își păstrează cântecul

viața - joc neterminat

o ascunde în iernile când plecările

se-mbracă în zăpezi pe care doar

noi le putem înțelege

și nu-i străpungeți zborul

din fiecare înălțare sângerândă

va înflori câte un răsărit

poate pentru fiecare din cei

care au uitat să-și deschidă sufletul evantai

răcorind dimineți cu…

Ne-au trebuit mii de ani cu lumină

căutători de pricină

căutătoare de transformare

ne-au trebuit mii de ani din aceştia

să ajungem la tine să ne dai totul

strigă ochii pământului printre milioane de constelaţii lunii

- singura avuţie a mea este moartea le zice luna

altceva n-am este moartea vă dau moartea altceva n-am

le zice rotundă şi plutitoare

- nu acceptăm zic ei nu acceptăm aşa ceva

ne-au trebuit mii de ani cu lumină…

Ca și cum n-am fi existat,

m-ai uitat din dragoste

și te-ai dus fără păcat

înspre zări de pacoste

sau, poate, din când în când îți amintești

despre primăveri nepămământești.



mai știi ce de suflete aveam

când ne strecuram printre picurii ploilor de vară?

îți mai amintești câte ne spuneam în tăcere

cu șoaptele-n cămară?



nici eu nu mai știu din care zi

n-ai mai fost tu, cea adevărată

și de ce am învățat a ne trăi…

Când alţii râd în hohot de plăcere

în lumea mea se-ntunecă mereu

şi din iubiri târzii în viaţă efemere

am regăsit cândva părerile de rău.

Nu pot avea puterea de-a învinge,

m-am rătăcit în propriul meu destin,

prin sute de păreri o flacără se stinge

să pot pleca-n uitare clandestin.

Tristeţea ploilor a devenit povară,

apusul s-a pierdut în fostul răsărit,

prin ramuri frânte vântul se coboară

asemeni şarpelui de…