sunt un exponent numai bun la etalonat neantul

[Calotescu Tudor Gheorghe]

chiar şi nimicul are nevoie de o mãsurã altfel cum am cunoaşte restul numit ceva o spun aşa ca o amãgire cã nu am fãcut umbrã degeaba pãmântului apoi fac o reverenţã celor care mulţumiţi de lipsa mea de consistenţã se vãd deja infiniţi deși în noaptea aceasta cerul va fi brãzdat de perseide cum se întâmplã în fiecare clipã în capul meu nu vã cer sã mã credeţi oricum eu nu exist decât prin lacrima voastrã toate durerile acestei lumi îmi trec prin inimã poate de aceea par uneori imun la atâta suferinţã şi dacă fiecare cuvânt este lacrimã tot astfel fiecare cuvânt este zâmbet de la-nceput pânã-n apocalipsã sunt doar un poet care înţelege altfel lumea nu mã îngrop aiurea cu brazde nesfârşite de dureri nãscute sau doar bãnuite sunt o sãmânţã astralã care-şi cautã mediul propice de germinare nu mã aratãţi cu degetul acuzator doar îmi caut locul doar îmi caut cerul meu defunct pentru că nu mã pricep sã trãiesc sunt doar pãtruns de sentimentele voastre sunt doar proiecţia undelor voastre care pleacã din inimã cum transportã razele stelelor lumina spre fiecare muritor spectator spre fiecare lume neînţeleasã ............................................. sunt exponentul de la dreapta originii nu mai cãutaţi degeaba dovezi de nemurire tot ce începe are un sfârşit chiar şi universul (asta este o parantezã) .................................................................. poeţii înţeleg neantul prin acceptare e singura cale de trecere dintr-un univers în altul la nesfârşire

[Chris]

frumos, am citit cu plăcere, ca de obicei!

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din suflet!

[Ion Lazăr da Coza]

Răsfăț liric.

Mulțumim.

da Coza

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din inima!

[Mihaela Roxana Boboc]

Versuri profunde, sunt încântată!

[Corina Militaru]

şi dacă fiecare cuvânt este lacrimã
tot astfel fiecare cuvânt este zâmbet Dualitate! Scufundați până peste cap în ea, ne căutăm locul. Și da, acceptarea ne-ar ajuta.

Mi-a plăcut! 

Cu apreciere,

[Sofia Sincă]

Meditativ, filosofic, poetul îşi caută locul în univers. Cu modestie, ca orice poet de valoare.

Poemul încărcat de metafore alese descrie zbuciumul lăuntric al eului liric, cu neasemuit farmec şi profunzime, încât orice păleşte în faţa lui.

Plecăciune, poetule! Versurile m-au încântat!

Sofy