Trecerea timpului

[venus radu]

Ne-au trebuit mii de ani cu lumină
căutători de pricină
căutătoare de transformare
ne-au trebuit mii de ani din aceştia
să ajungem la tine să ne dai totul
strigă ochii pământului printre milioane de constelaţii lunii
- singura avuţie a mea este moartea le zice luna
altceva n-am este moartea vă dau moartea altceva n-am
le zice rotundă şi plutitoare
- nu acceptăm zic ei nu acceptăm aşa ceva
ne-au trebuit mii de ani cu lumină
căutători de pricină
căutătoare de transformare
altceva n-ai nu ai altceva nu ai nici măcar altceva
- nu spune luna nu nu am dreptul să am altceva
orice altceva nu am dreptul să am decât numai moartea
poftă bună le zice poftă bună

le-au trebuit mii de ani cu lumină
căutători de pricină
căutătoare de transformare
să poată muşca luna cât este de mare
ei muşcă muşcătură albă ca de untură
li se scurge luna în bărbile neglijente
muşcă luna cu dinţii lor apoşi lustruiţi de zoioşi adânc
acvila iese ca dintr-un ou
acvila dă din aripile cât munţii o dată şi încă o dată
peste luna muşcată adânc de alte lumi contemplată
- ce doriţi ochi ai pământului printre milioanele de constelaţii
cu altceva nu vă puteţi hrăni decât numai cu luna
în atâta risipă de hrană strălucitoare nu găsiţi altceva
nu vă puteţi hrăni cu altcineva decât numai cu luna
- nu din altceva nu putem să muşcăm nu putem din altceva
ne este cu neputinţă să muşcăm din altceva răspund ei
cu dinţii lor apoşi scurgându-li-se luna în bărbi
- şi nu vă daţi seama că eu vă pot înghiţi
cu pliscul acesta de jar nu vă daţi seama că vă pot înghiţi
hrăniţi-vă cu orice altceva lăsaţi luna le porunceşte acvila
cu orice altceva numai lăsaţi luna
- dar noi muşcăm nu ne hrănim zic ei doar muşcăm
altceva nu putem cu dinţii noştri zemoşi
nu putem altceva cu dinţii noştri zemoşi
priveşte în ce fel simetric şi rotund
se poate muşca mâna care te hrăneşte
aceasta cu nerăbdare aştepta să fie muşcată
i-a trebuit mii de ani cu lumină
căutători de pricină
căutătoare de transformare până să poată fi acvilă cu plisc de jar
s-o muşcăm noi cu dinţii noştri zemoşi rotund şi simetric
să ni se scurgă în bărbile acestea neîngrijite
printre milioane de constelaţii mai spun pe când
acvila zboară printre zodiile omului după un petic de nisip
din care să aducă învăţătura sinuciderii pentru ei
a nu părea că-i înghite din proprie iniţiativă

[venus radu]

                         Căutătorul, îşi răneşte piciorul;

                         Cititorul, i-l bandajează.

Ghiocei, albăstrele, toporaşi, doamnelor; domnului, o pălincă şi-un salut la miezul frunţii.

[Chris]

Citit cu interes!

[Corina Militaru]

Interesantă alcătuirea, deosebit mesajul! Am citit cu plăcere!

[Ion Lazăr da Coza]

Repetițiile au farmec. Mesajul are șarm. Am citit cu plăcere.

da Coza

[Sofia Sincă]

Interesat, surprinzător! Un joc al vârcolacilor care vor să devoreze luna. Inedit mesajul, construcţia interesantă. Deşi se repetă cuvinte, fraze întregi, nu deranjează. Poate era posibil să se fi alcătuit şi mai rafinat, însă, dorinţa autorului se respectă.

Îmi place zbaterea de a învinge fiecare: luna aducătoare de moarte şi vârcolacii-pământeni cu dorinţa de a învinge.

Apreciere!

Sofy