Pe zări cernite tăcerea s-a-ntronat,

Şi picură cu stropi de întuneric,

Cuprins de temeri în urmă am lăsat,

Sositul ceas al unui timp himeric.



Şi-l sorb la nesfârşit ca pe-o uitare,

Ca pe un plâns al arborilor goi,

Un gând îmi las de deznădejdi fugare,

Pierzându-şi urma prin sufletul din noi.



Şi nu mai plâng ce n-are…

Am scris prea mult despre iubire

că m-am pierdut cu totu-n lumea ei,

găsind aici frânturi de fericire

şi-n rest tristeţea-n florile de tei.

Îşi lasă omul sufletu-n blesteme

crezând că e iubirea ţara fără sfinţi,

unde-nfloresc aievea crizanteme

din lacrimile celor mai cuminţi.

Sunt clipe-n care zilele sunt strânse

şi zile-n care clipe nu se regăsesc,

îndrăgostiţi rămaşi la porţi distruse

de tot ce-n…

îngenunchez sub icoana răstignită

pe albul scorojit de vreme

cu teama zilei de mâine

mă întreb ce va fi

în anotimpul în care 

sunt prizonier în 

propriile mele gânduri



nu mai am nimic de făcut

îmi rod neputinţele din

urma genunchilor

şi aştept…

Pe unde-or fi astăzi trenurile de demult?

parcă nici lumina nu strălucește

ca pe vremea păcatelor noastre pure,

parcă șuieratul s-a făcut fluier,

iar întâmplările s-au domesticit.



cine se mai oprește

în dreptul tablei noastre de sosiri?

și cântecul privighetorii azi e singur

pe marginea cărărilor uitate.



doar eu, în puținul cât am mai rămas,

te port ca pe o rază de cântec,

ca pe o înserare cu iasomii…

Nu știu dacă sunt văzduhul pe care îl despici 

risipind pulberi ce tremură în mii de sensuri 

dacă te țin pe umeri 

sau chiar tu mă treci acoperită de primăvară 



sunt distrată 

mi-e cald și mă prefac în litere 



cum faci de îmi aduci veșnicia ca pe o fată cu trup mai adânc decât iarba 

cum mă culegi din hainele mugurilor 

ispitindu-mă cu un nimb împletit în partea ta…

cobor în tălpi cu urletul pădurii…

la pas

printre jaloanele

în care picătura iubirii

cădea

să o prind

cu braţele

sufletului. 

un descântec plutea în apele colorate ale acelei dimineţi

femeile purtau măşti de chihlimbar şi îşi lăsaseră condurii acasă

desculţe lunecau în îmbrăţişarea cuvintelor care le întâmpinau

sărutându-le gleznele şi mirarea fericirii

străzile se desfăceau în răsfăţ sub pielea tălpilor înfiorate

pomii cu ramurile şi frunzele lovind în aer păreau pui de păsări

pregătindu-se de zbor

smulgeam mască după mască

unele femei ţipau şi din…

E seara când doresc mai mult ca niciodată

să te arăţi din nou cu părul despletit,

să scrijelim pe clipă un nume fără soartă

cules dintre priviri când pleoapa s-a trezit.

Tresare câte-o umbră pe trupul tău de zână

şi soarele-n amurg pe umeri se coboară,

prin mine anotimpuri îţi împletesc cunună

de parcă te-aş cunoaşte acum întâia oară.

Mă sfâşie culoarea de roşu-aprins in toate,

de…

tavanul parcă era o mare albă într-un flux continuu de valuri

eu despicam amintirile pe-un colț de nisip cu vârful sufletului

și nu prindeam decât ultimul sunet din ecoul lor 

anii s-au rulat în pergamentul timpului și stau la presat

ca niște ierburi aromate supte de clorofilă

capsate ori pe dos ori pe față

ochiul mirat tremura-n culoarea lui și nu spunea nimic

tăcerea lacrimilor îi paraliza mișcarea într-un punct…

ziua aceasta este mai înclinată

decât de obicei

oamenii sunt mai înclinați

și cu gândurile înclinate

nu se mai văd

și păsările

abia ținându-și înclinarea

sapă cu aripile lor în piatra…

Da-ți jos orgoliu, apoi bluza,

Seriozitatea și migrena,

Și să refacem noi doi scena

Cu mărul, șarpele, și frunza...



Desigur, va fi zăpușeală,

Că -n Rai e vară și...parol !

În fiecare act din rol

E strict să fim în pielea goală.



Cât despre-a șarpelui smomire-

Nu-i necesar,- pentru-a da jos

Veșmântul tainic și umbros,

Decât de-o litră de iubire... …

mi-aș îngropa cuvintele

 de vii

 într-o tăcere mai tăcută 

 decât a ta

 și mai adâncă decât o moarte

 nepătrunsă încă

 în toată profunzimea ei

 dar ce fel de om 

 aș mai putea pretinde că sunt

 în niciun caz

 unul

 sau nici acum nu știi că

 pe poet nu cuvintele îl ucid

 ci nerostirea lor

 el nu știe să tacă la fel de frumos 

 de…

Am plecat

ca să mă-ntorc

în locul-n care

pus la aparate,

învăţ să respir

distanţele dintre noi

când ne pa(n)sam sentimentele

de la unul la altul

cu pase

pe tot terenul

orizontului nostru

ca-ntr-un meci de baschet

aşteptând

mingea să intre în coşul

iubirii.

Eu te iubesc cu fiecare floare,

cu fiecare şoaptă sau cuvânt,

cu fiecare umbră care moare

când picură lumina pe pământ.

Învăţ să fiu aşa cum tu ai vrut

un simplu muritor îndrăgostit

de-al viselor tărâm necunoscut

pe unde zei şi îngeri s-au oprit.

Eu te iubesc cu mugurii din ram,

cu orice răsărit ce ne-aparţine,

cu crengile plecate lângă geam

ca un simbol al clipelor divine.

Sunt taina necuvintelor de ieri

o…

Ieşirea din răsărit

Se face pe un scripete solar

Fixat de gâtul cerului.

Inima de lumină

Intră în cămaşa sângelui.

  Şansa se numeşte…

ce să mai vadă

a văzut distanța umbra icoana culoarea cauza lumina

și forma…

 De astăzi doar tăcerea în clopoței de șoapte,

 Va adia când zorii prin anotimpuri zburdă,

 Vor înflori magnolii în stepele din noapte,

 Iar partea ta de cer îmi va rămâne surdă!

 De astăzi se revarsă în picuri de matasă

 Cu susur blând, suavă, în rochie turcoaz,

 O primăvară-n suflet, cu zâmbet de crăiasă,

 Pictând cu buburuze candoare pe obraz.

 Răsfăț vrăjit de nai, explozii de culoare,

 Seducătoare…