în seara asta orbii cosesc odată cu tine

îți reglează mișcările într-un crescendo vindecător

cu armură pe latura inimii

din când în când te întrebi de ce ai ales tocmai al cincilea deal

are ceva sideral îmbătrânește într-un alt ritm

sculptează câte puțin din mine

cu palmele tale

se aruncă într-un clovn

îl răpune

te odihnești în urcușul de ploi

un busuioc sălbatic  îți taie privirea vezi cum alunecă…

Nu vreau să aflu azi cum va fi chipul

sau dacă pleoapele tresar când vii,

spărgând clepsidra, adunând nisipul

să poţi găsi minuni din clipele târzii.

Las totul întâmplării şi actului firesc

plecând în nefiinţă dorindu-te pe veci,

în ramurile albe azi nu mai înfloresc

priviri din curcubeie cu lacrimile reci.

Nu-ţi cer să plângi, durerile ar frânge

copacul înflorit sădit de Dumnezeu,

aş rătăci cărarea…

cât mi-au băltit însângerate

silabe-ascunse-n mâneci largi

că n-ai aflat între orgolii

cum te chemam ca să îmi spargi

deviza-nsingurării cu alonje

în poliţa eternei preschimbări

din moarte-n vis şi visu-n moarte

ca piatra-n boabe de uitări

la ceasul înserărilor cu sfincşi

în fraze-ncondeiate elegant

mă ninge cu reţeta de divorţ

şi poezia se răscoală fulminant

degeaba mai alerg după…

Am plecat iarăşi haihui

Pe uliţa dorului

Şi-am ajuns pe înserat

Tot pe uliţa din sat!

Codrul iar a-ntinerit

Şi iarba a înverzit,

Numai eu oftez de zor

După ani ce trec în zbor!

Cântă mierla în grădini,

Vântul fluieră prin…

nopți de april

în aceste nopți de april din copilărie

m-apucă dorul de-a fi singur

noaptea pe lună când strigoii ies din cimitire

 cu gura plină de pământ

eu mă plimb prin iarba câlțoasă

 și mă așez pe brânci să privesc…

prima dată

speranța  întreba

în pântecele mamei întreba

de ce nu-i cresc fătului aripi

și de dincolo de culisele facerii

o sirenă

spunea că plodul n-are nevoie de aripi

are nevoie de vise

vine însă o vreme

când te-ntreabă sufletul

de ce te târăști în zbor

de parcă ai avea în spate și păcatele tale

nu doar vise

corbul nu zboară

el înoată în aer 

printre leșuri

de realitate

vin

şi m-aşez pe banca

din curtea spitalului.

Îmi aştept

ora de vizită

la "propriul eu"

din camera

(re)animării.

Stabilisem cu doctorul

ca să ies în lume să inspir

şi apoi să revin

la mine, la traheostomia din mine,

să respir aerul cu tine

închis în…

timpul mi-a împrumutat culori să le port pe sub piele

nu știu ce gust are primăvara încă nu m-a cucerit

ceasornicul înțepenit parcă plantează jumătăţi de culori

lumina se prelinge intermitent din streașina cerului zgârcit

prierului să-i dați ce este al prierului 

o floare face nimicul să pară un pic mai blând și atât

vremurile se aşază pe oase

și bezna înmugureşte…

M-am îndrăgostit de pietre.

Prelinse-n alchimia formei...

sori de noapte încătuşaţi

în…

Tu, ce cuprinzi cu gândul nedefinitul suflet

ce-atât de greu şi-amarnic e judecat de toţi

şi cerul pentru-o clipă îl laşi să îl atingă

chiar dacă niciodată mai mult nu o sa poţi,



când raza lui timidă-ţi va încălzi destinul

iar vântul toamnei blande-ţi va dărui plutiri

să laşi pentru o clipă cuvintele să-i ţeasă

din sentimente calde un strai cu amintiri.



Chiar de va şti că iarna îi va aduce vifor

iar…

Veniți acasă! Aici e… România !

Albastrul cerului e mai senin,

În codrii se aude ciocărlia

Și-n vărf de munte izvoare susurănd.

Iar cănd viorile încep să cănte,

Baladele în corzi de inimi se topesc

Și plănge neamul românesc,

În doinele ce încă mai jelesc !

Coloana este totuși infinită

Și stă Brăncuși alăturea de ea,

 La masa tăcerilor  ascultă

Vorbele ce-s spuse, în nopți fără de…

Am trecut fericiţi printr-o vară,

am gustat fructul ei şi am plâns,

nu ştiam cât de mult o să doară

nebunia că în braţe ne-am strâns.

Am muşcat trupul tău într-o seară,

ne pierdeam într-o lume cu ploi

sângeram pe-un arcuş de vioară

având noaptea ascunsă-ntre noi.

Viaţa mea avea zori doar prin tine,

ochii tăi arătau o icoană cu sfinţi

îi simţeam tresărind pentru mine

când treceam prin iubire…

aş vrea să pot spune că nimic din ce este frumos nu-mi este străin
că odată am mângâiat o pisică şi am ştiut ce este pisicismul
am aruncat o piatră în apă iar cercurile se strângeau în jurul ei
aducând-o la mal spre liniştea înţelepţilor

ar trebui să mint şi minciuna să fie elaborată
ca un experiment Philadelphia
singurul lucru adevărat rămânând imaginea copilului
ce alerga printre oglinzile deformate iarna din Crâng

Să dăruieşti din lutul învăţat să zboare

E doar crâmpei din astă viaţă trecătoare;

Visul unei cărţi nu va să se-mplinească

De nu lasi zborul să-nveţe să citească.



Din plămădiri dospite dai viselor speranţă

Şi soarele dezmierzi în fiecare dimineaţă;

Un rost îşi va găsi întreaga-ţi plămădire

Dacă din începuturi vei semăna iubire!



Dar de începi călătoria cu înverşunare

Şi treci prin viaţă călcând la întâmplare,

Visul de zbor spre…

                                 celei ce nu are nevoie de nume

desprins din curbura amiezii

în auz creşte numele tău

halucinant

ca ecoul unei oglinzi

rotită peste o răscruce

silabele lui se răzgândesc

devin culori care râd

răsfoite doar de

îndrăzneala zveltă a uimirii

partea ce n-o mai cunoşti

nici măcar tu

poartă închinăciune

direct pe dârele basmului

pe respirările întârziate

ale…

nu am răbdare cu mine

nu am răbdare cu timpul

trece prea repede

eu merg prea încet

mă iau la întrecere cu timpul

dar îmi pune piedică

îmi leagă mâinile

cu speranța de mâine

și picioarele

cu povara de ieri

prezentul

mănâncă vieți

Gaia i-a spus:

"așa ai să devii puternic!"

prezentului nu-i pasă de timp

el traiește timpul

este timpul

ce mă sufocă în libertate…

În târziul clipei,

m-am născut mai devreme

să pot să prind

examenul de capacitate

din iubire.

În afara sălii,

toţi aşteptau

cu emoţiile urcate-n gat,

rezultatul

din “greşeala”

intenţionat lăsată

să pot

să mai trec,

să mai simt

clipa

(re) întâlnirii

cu tine.

Timpul mi-e mănunchiul orelor cuminți

când îți ascult pașii pregătiți de un nou drum prin mine

tu ai râs, neștiind că adevărul meu nu încape

în umbre alungite pe hârtie,

cerul pare cu un anotimp mai aproape de tine,

dar tu dai din umeri, 

ce nevoie ai de cer dacă pământul ți s-a umplut de miresme

suntem la un pas distanță de o nouă dimensiune,

între ochi și inimă ceasul și-a îndoit acele

îmbrățișându-și trupul firav,

aici…

Anticipăm în doi ce ni se-ntâmplă

argumentând motivul mai târziu,

trăgând un curcubeu pe lângă tâmplă

dintre păduri crescute în pustiu.

Suntem nerăbdători fără de nume

supuşi oricând dorinţelor de ieri,

bolnavi călări pe cai fugiţi în lume

de teama-nepătrunselor dureri.

Ne sprijinim pe umeri fără soartă

înmugurind prin şoapte din trecut,

lăsând eternitatea dincolo de poartă

când viaţa-şi duce caii la…