Ofranda

[Mariana Suciu]

Tu, ce cuprinzi cu gândul nedefinitul suflet
ce-atât de greu şi-amarnic e judecat de toţi
şi cerul pentru-o clipă îl laşi să îl atingă
chiar dacă niciodată mai mult nu o sa poţi,

când raza lui timidă-ţi va încălzi destinul
iar vântul toamnei blande-ţi va dărui plutiri
să laşi pentru o clipă cuvintele să-i ţeasă
din sentimente calde un strai cu amintiri.

Chiar de va şti că iarna îi va aduce vifor
iar geru-i va străpunge neîntregitul scut,
departe nu-şi va ţine plăpânda răsuflare,
el va-ncălzi iubirea cu al iertării trup.

Şi într-o zi când glasul robit de nerostire
nu va mai fi în stare alăturea să-ţi stea,
pe drumul vieţii sprijin nu căuta vreodată
decât în acel suflet, pierdut, ce te iubea

sfidând şi lumi şi reguli în universuri mate,
ca să-ţi arate drumul ce l-ai pierdut cândva,
doar el va fi ofranda pe-altarul neiubirii
ce-şi va păstra puterea de-a te reinventa.

[Mariana Suciu]

Am corectat d-na Vasilisia. Va multumesc pentru ajutor si sustinere.

Cu drag, Mariana

[Mariana Suciu]

Va multumesc d-na Gina Zaharia. Prezenta d-voastra ma onoreaza intotdeauna.

Cu drag, Mariana

[Mariana Suciu]

Va multumesc d-na Iris Marinov pentru ca imi sunteti mereu aproape.

Cu pretuire si mare drag, Mariana

[Mariana Suciu]

  Va multumesc d-le da Coza pentru increderea pe care mi-o acordati. Nu am fost niciodata de mentalitatea „Las'ca merge si așa!” iar atunci cand am spus ca nu am pretentii de poet, am vrut doar sa subliniez ca sunt constienta de cat de multe lucruri nu stiu inca si ca poet se poate numi doar acel om care cunoaste toate parghiile prin care isi poate pune in valoare versurile, corect si respectand canoanele. Ori eu sunt inca departe de a putea spune ca stiu toate aceste lucruri. Vedeti d-voastra, eu nu am false mandrii ca as fi poeta. Eu doar m-am bucurat cand oameni de calitatea celor de aici de pe INSEMNE, au avut bunavointa sa imi citeasca si sa imi comenteze versurile.
Cu drag si pretuire, Mariana

[Mariana Suciu]

D-na Sofia va rog sa ma credeti ca nu sunt nepasatoare cu versurile mele. Ele inseamna (pentru mine) mai mult decat ati putea crede. Dar poate nu cunosc toate acele reguli pe care o poezie trebuie sa le respecte. Incerc, atat cat timpul imi permite, sa ma familiarizez cu toate aceste lucruri si nu imi este rusine sa recunosc ca multe dintre ele le-am invatat de la voi, cei de aici. Imi este drag sa scriu, oricat de putin reusesc cateodata si nu voi considera vreodata ca acest lucru este o pierdere de vreme, chiar daca voi fi singura care voi citi acele randuri.
Cu drag si pretuire, Mariana

Va rog sa ma iertati ca scriu fara diacritice. Ma grabesc si doream mult sa va raspund. Multumesc pentru intelegere.

[Sofia Sincă]

Da, în afară de versurile schiopătate la ritm şi rima imperfectă, e o poezie bună.

[Vasilisia Lazăr]

când raza lui timidă îţi va încălzi destinul/ când raza lui timidă-ţi va încălzi destinul

el va încălzi iubirea cu al iertării trup./ el va-ncălzi iubirea cu al iertării trup.

O poezie frumoasă! Sunt doar două ruperi de ritm.

[gina zaharia]

ce-şi va păstra puterea de-a te reinventa... frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Poezia e bună. Dar are imperfecțiuni remediabile, zic eu. Mariana, hai să renunțăm la mentalitatea tipic românească: „Las' că merge și așa!”. Dacă aș găsi această poezie tipărită undeva, eu n-am de unde să știu că autoare are sau nu „pretenții de poet”. Vezi tu, ne este frică să mergem pe o punte de 40-50 cm de lată, dar cerem unei gimnaste să facă acrobații pe o bârnă lată de doar 10 cm. De ce? Pentru că e gimnastă! Ție de ce-ți cerem Poezie?  Pentru că ești poetă!

[Sofia Sincă]

Şi totuşi, Mariana, noi aici avem pretenţia să comentăm poezii. Eu zic că nu trebuie să fii nepăsătoare cu versurile, cu textele tale. Ele trebuie să fie incluse undeva... într-o categorie lirică. Trebuie să le supui unor canoane sau să le laşi libere în versul alb. E păcat să pierzi vreme doar aşa, de dragul de a scrie. Ai potenţial, ai talent, îţi lipseşte puţină atenţie, doar. Desigur, sufletul dictează, dar mintea şlefuieşte.