Haihui cu dorul

[C.Titi Nechita]

Am plecat iarăşi haihui

Pe uliţa dorului

Şi-am ajuns pe înserat

Tot pe uliţa din sat!

 

Codrul iar a-ntinerit

Şi iarba a înverzit,

Numai eu oftez de zor

După ani ce trec în zbor!

 

Cântă mierla în grădini,

Vântul fluieră prin spini,

Printre flori albinele

Îşi umplu desagile.

 

Codrule, de ai putea

Să schimbi soarta cu a mea…

Ţi-aş da bătrâneţile,

Mi-i da tinereţile

 

,,Că din tânăr precum eşti

Tu mereu întinereşti"!

Eu din cel ce-am fost cândva

Am rămas doar o surcea!

 

Şi-am zis verde trei gutui

Plec în lume iar haihui;

Dar mă-ntorc pe înserat

Cu dorul de gât legat!

[C.Titi Nechita]

Între ceea ce ati afirmat mai jos şi ceea ce spuneţi acum este mare diferenţă.

,,Dragă, C.Titi Nechita este un plagiat grosolan".

Numai bine vă doresc!

[Sofia Sincă]

Ceva în comun cu ''Revederea'', această poezie are ritmul eminescian, dar acesta nu deranjează, că nu eşti singurul care a scris în acest fel. Eminescu a fost cel ce a dat tonul acestor ritmuri şi noi suntem epigonii lui. Dar mai are acele două versuri plagiate, care trebuie scoase de acolo. Apoi rămâne o poezie cu parfum de vară şi ritm popular, cu autor cunoscut.

[C.Titi Nechita]

În comentariul de mai jos am specificat că voi reciti opera lui Eminescu ceea ce denotă că am citit-o  şi nu o dată. D-na Sofia, ce treabă au gutuile, grădinile, albinele , dorul meu ce umblă haihui  şi codrul căruia vreau să-i dau bătrâneţile la schimb,  cu Revederea lui Eminescu? Să fim serioşi!

[Sofia Sincă]

Eu nu cred nimic şi nici nu am înţeles ce ai spus, în comentul de mai jos pentru că mi-ai răspuns cu o altă întrebare.

[C.Titi Nechita]

D-na Sofia, ce credeţi că nu am spus dacă am menţionat că voi reciti?

[Sofia Sincă]

Adică, vrei să spui că până acum nu ai citit poezia ''Revedere'', de Eminescu?

[C.Titi Nechita]

D-na Sofia, nu vin aici pentru a vă contrazice pentru că nu e nici spaţiul şi cred că nici nu-şi are rostul. De regulă eu înainte de a posta mă consult cu oameni ce au oarece cunoştinţe în această problema mai bine decât mine, tocmai pentru a evita astfel de probleme. Dacă există după cum spuneţi  în opera lui Eminescu ceea ce am postat eu aici nu-mi rămâne decât să o recitesc, nu-mi va fi decât spre ştiinţă. E greu de acceptat ca eu să mă apropii de Eminescu! Eminescu este  EMINESCU şi nu se poate vorbi de plagiat la opera sa.

[Sofia Sincă]

PLAGIAT², -Ă, plagiați, -te, adj. (Despre opere literare, artistice sau științifice) Care a fost însușit (integral sau parțial) de la altcineva și prezentat drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – V. plagia.

Dragă, C.Titi Nechita este un plagiat grosolan. Mai grav este faptul că declari aceste versuri ca aparţinându-ţi. Dar le-a scris Eminescu acum 150 de ani. Tu nu ai schimabt mai nimic la ele. Că le-ai trăit, da, te cred, însă nu le-ai şi format.

[C.Titi Nechita]

Sunt trăirile şi cuvintele mele, d-le Lazăr! Cu îngăduinţa d-stră pot avea aşa ceva, iar dacă doua cuvinte se aseamănă nu pot fi acuzat de plagiat. Nu se poate spune că în operele marilor autori nu se regăsesc unele cuvinte reluate din alte opere literare sau chiar din propria operă. Asta cum să o numim? Autoplagiat? Şi apoi de ce aş face asta când eu scriu în primul rând pentru mine? Ar însemna să-mi fur căciula. În unele dintre postările viitoare veţi găsi asemănări cu poezia lui Topârceanu poate. Ceva care se aseamănă nu cred că este neapărat luat de la alţii. Cuvintele sunt apanajul tuturor, nu se atribuie diferenţiat unora sau altora.

Toată stima şi iertare pentru prea-multele cuvinte ce le-am expus aici!

[Ion Lazăr da Coza]

Dacă sunt trăirile noastre, atunci să fie numai cuvintele noastre, nu să luăm de la alții!

Versuri populare. Dacă le citești prin această prismă, sunt interesante.

da Coza