Un atlet ducea spre mare tolba cu chibrituri arse,

Auzise că prin valuri se tot plimbă storuri trase.

Ar fi vrut să-și cearnă crezul peste ziduri de răcoare,

Avea cerul mărturie și-n ochi soarele-răsare.

Poate a plecat când norii chicoteau în șapte arte

Ori săreau din stâncă-n vale răscolind izvoare moarte.

Orizontul se trezise înainte cu un ceas:

Să nu uiți, în șoaptă-i spuse, să mă-nchizi într-un popas!

Pe de-o…

De-aş fi fluture orb,

aş stinge visul Copacului-Om

pe umbrele paşilor tăi,

răzoare de timp răsărite-n cenuşă.

De-aş fi fluture orb,

aş uda câmpia cu stele

din palmele dimineţilor mele,

elegii cercuite-n arpegii solare.

De-aş fi fluture orb,

aş ucide-n culori

zâmbetul unei toamne târzii,

când ceţuri adulmecă-n gri.

De-aş fi fluture orb...

 Ce vară săracă cu oameni sărmani

Ce viaţă de care ţi-e silă

Auzi pretutindeni refrenul „n…

m-a aşezat pe un taburet îngust, șubred

mi-a pus un reflector puternic în ochi,

iar două suliţe agresive

– nici nu ştiţi ce disconfortant este! –

căutau înspre pupilele mele mărite de groază

ca în beciul…

așa am rămas niarne*

condamnată să trăiesc cu abajurul tras

peste viață

să nu se vadă când arunc seara cuvintele

agățându-le de umeraș 

când îmi las încălțările în sala de așteptare a viitorului

mergând desculță peste șinele vagoanelor

pline cu făgăduințe

când ocolesc somnambulă calea lactee…

datorez explicații nimănui.

poate doar Lui!

pentru că nu i-am respectat creația și am murit de două ori.



El mi-a iertat rătăcirile, 

mi-a înlocuit adolescența

cu maturitate 

și acum mi-o dăruiește 

în bucăți inegale de 

iubire,

visare, 

fluturi întârziați în stomac, 

priviri îndrăznețe.…

într-o marţi şi era treisprezece când

am pus pensula jos. Era ultima pată

de roşu de pe “gard”.

Gardul meu.

E alb acum, tot. Aştept loviturile vieţii,

toate. Sunt pregătit. Am lăsat în spate

câteva firimituri din mine.

Momeală?

Nu. Doar că eu am plecat (de acum) 

să mă citesc

pe mine

singur.

Adio eu mie.    

* Violettei Petre *   

nu plouă iubite doar orizont în implozii tastează în voluptăți târzii

visele alungate

accept pentru că doar acceptarea

mai face umbră când trece ținându-mă de braț dincolo de sinapse

în roca realului decartează spaima de sine

schimbă pietrele din mână nu-mi poți aduce sideful înapoi din perla carnivoră ce…

mi-e frig sub piele şi mi-e frică

mai plâng justificat de dor

m-ascund în magice iluzii…

fiecare secundă cufundată în styxul realităţii

smulsă somnului este o un ac înfipt sub unghii

poate Ghilgameş nu voia să învingă moartea

doar să simtă implozia lentă a fricii şi poezia fermentată de lumină



în pleoapa visului mişcam obiectele din jur

simţind reculul şi depărtarea ca o personificare a dragostei

stringuri de cenuşă prinse în alveole albastre

decorau peretele de la intrare

deasupra uşii desenat în 3D

îmbrăcat în jeanşi tricou…

Eu vreau să-ţi cer, tu vrei să-mi dai

ce încă n-ai, dar pe parcurs de viaţă,

vei strânge-n bucla părului bălai

neliniştea din fiecare dimineaţă.

Ne regăsim de parcă-am fi-n cetate

străjeri cu săbii strălucind în rouă,

justificând iubirea lor pe jumătate

când stelele răsar doar câte două.

Visăm zăpezi prin viscolite gânduri

furtuni în toate nebuniile din jur,

eu vreau cuvinte rătăcite-n rânduri

tu vrei din…

iată-te...

 lumină peste întuneric

 călcând

 se crapă de ziuă

 dintr-un singur zâmbet

 răsărit să fie

 să fie lumină a spus

 și a fost …

 și văzând Dumnezeu că lumina e bună

 a numit-o zi 

 eu te numesc

 Femeie

lumina mea de fiecare noapte

 mă uit la tine te privesc și constat că

 Întunericul e o minciună

 tu ești unicul meu adevăr

un repertoriu cum rar mi-a fost dat sã mai aud

începea mai mereu cu ceva de genul acesta

o evã evã

cu a dumezei care a dumnezeit pãmântul pe lumea asta

parcã întotdeauna era aceeaşi înjurãturã

dar de fiecare datã era altfel

cu ceruri…

cum îți spuneam niarne*

când scrii n-ai nevoie de martori

nu te gândești dacă va citi cineva

doar te apleci asupra literelor încununându-le creștetul

cu apăsarea-ți epitelială din care-ți curge mahmuria

uiți ca și când aghiasma ți-ar dilata neuronii

iar mahmuria dimensiunea în zeci de kilometri

locuiți de-un nesfârșit…

Producția de zile

așa cum ni le-a dorit Dumnezeu

este bătaia de joc a

clonelor de sodomie

sporindu-se exponențial.

Nici Eva nu s-ar…

anul 2015 tocmai ne-a depășit mergea pe contrasens

avea manualul căii de mijloc sub orizontul primelor sale zile

probabil atinsese nirvana ediție limitată

și

s-a dus

avea cred peste 365 de zile pe secundă viteză ceea ce era interzis…

n-ai să știi



cum mi se curbează coapsa în somn

cum se aprinde tâmpla sub durere

gustul sângelui pulsând sub cicatrice

forma sânului ascuns leneş

în palma catifelată a nopţii dintâi



mâinile vor visa atingeri

inima ta

matrioșkă

nu va mai fi umplută prea curând

de o altă inimă

îţi voi rămâne 

doar un…

Această zi e înc-o poezie

Dintr-un volum pe care noi l-am scris,

Am strâns în pagini flori de iasomie

Şi uneori tristeţi ce s-au prescris.



Pe file albe-am aşternut trăiri

Cu litere aldine am scris – viaţă,  

De ne-ntristam, trăiam din amintiri

Şi răsfoiam avizi după prefaţă.



Cu tine alături, umăr lângă umăr

Am tot legat în manuscris iubirea,

Capitole fireşti şi far’ de număr,

S-au adunat şi-aşteaptă întregirea.



E…