plenitudine

[Laurenţiu Belizan]

fiecare secundă cufundată în styxul realităţii
smulsă somnului este o un ac înfipt sub unghii
poate Ghilgameş nu voia să învingă moartea
doar să simtă implozia lentă a fricii şi poezia fermentată de lumină

în pleoapa visului mişcam obiectele din jur
simţind reculul şi depărtarea ca o personificare a dragostei
stringuri de cenuşă prinse în alveole albastre
decorau peretele de la intrare
deasupra uşii desenat în 3D
îmbrăcat în jeanşi tricou mulat pe corp şi pantofi casual
Dante mă ţinea de mână
am ieşit prin globul ocular
degetele lui încrucişate la spate mişcau întunericul ca pe un pachebot
orchestra cânta aproape de gheţar
de departe atingeam clapele pianului
corzile necorodate ale viorilor
ţinând soarele captiv în dovleacul scobit din vârful catargului

ochii tăi au intrat în REM
îţi aminteşti deodată fata cu braţe ca două arce de cerc
între degetele uşor depărtate scântei brodaseră o membrană de mamifer marin
cum apăsa pachetul de ţigări
îl şi ridica trepidând ca o rachetă înaintea decolării
fixându-l brusc în cerul palmei
cotul ei se sprijinea pe o carte
lumea întreagă dizgraţios de cuminte
nimic dislocat toată fericirea era la locul ei în adâncituri hexagonale
doar coperta neagră se înălţa cu evantaiul curbat al foilor
al doilea înveliş căzând neruşinat pe orizont

te trezeşti
oraşul este o cameră mai mare
podeaua un peisaj selenar
puterile telekinetice au dispărut sau poate nu
te mişti în aerul cu miros de miere
cobori treptele
urcăm
strada este un fermoar peste o rană
ne închidem în ea
câte poeme
atâtea copci
şi bani de argint pe ochii vremii

[bolache alexandru]

Mulțumesc Laurențiu!

[Laurenţiu Belizan]

Iris, mă bucură că ţi-a plăcut acea imagine.

Alexandru, ultima strofă a curs pur şi simplu din poem. Nici eu nu am realizat că este cu un semiton mai sus decât restul. Mulţumesc mult şi felicitări pentru carte!

[Laurenţiu Belizan]

Sofia, Ion, vă mulţumesc pentru semnul de lectură.

Agafia, ai intuit foarte bine că de la un timp mă orientez mai mult pe explorarea sinelui. Gândul la felul cum percep cititorii fluxul liric poate fi, cred eu, uneori inhibitor.

[bolache alexandru]

Deși mi-a plăcut toată poezia, remarc și eu tot ultima parte strada este un fermoar peste o rană ne închidem în ea câte poeme atâtea copci și bani de argint pe ochii lumii. Multe...multe copci ai și frumoase!

[Ion Lazăr da Coza]

Imagini onirice, interesant înșirate.

Remarc ultima strofă - o poezie de sine-stătătoare.

da Coza

[Sofia Sincă]

Câtă imaginație! Să unești lumi atât de îndepărtate... cu atâta nonșalanță. Conținutul își merită titlul. Modul de alcătuire stă la baza unor idei SF, impresionante, cursive și plăcute.

Un amestec de legende și tehnologie avansată, într-un poem armonios.

este o un ac - de scos pe o

Admirație!

Sofy