Cu figura impasibila

şi ochii

pironiţi în sus,

aştepta

cu privirea pierdută,

din pământul reavăn

un abur să se înalţe

spintecând

bezna cerului

prudent

să-şi croiască drum.

În geana

de lumină

se strecura

o şoaptă aspră

cu paşi mărunţi

agitat

de trupul frânt

şi vlăguit

printre dinţi

ţâşneau dur

cuvintele.

Inexistenţa se zbate în ghearele

genezei fără supărare poporul îşi

pupă eroii în fund de câte ori are

ocazia şi bineînţeles galeria de oca

zie aplaudă frenetic tot de-atâtea

ori nestingherită copilăria îşi duce

degetul la gură şi primăvara începe

să gângurească vai cu biberonul

ei verde la ureche Doamne fericit

este copilul că nu s-a născut fericit

o de trei ori…

își înalță pânzele dimineața devreme

respiră cât vede cu ochii

apoi îngenunchează cât pentru o mare de luceferi

se șterge pe tălpi …

Rondelul soarelui

Sfetnicul sus străjuieşte,

Salbe scurge-n sălcioară,

Satul saltă, stăpâneşte,

Scăpărând scântei spre sară.

Sufletu-mi se spovedeşte,

Să-l săruţi sosind sprinţară,

Sfetnicul sus străjuieşte,

Salbe scurge-n sălcioară,

Sub salcâm somnu-mi sfinţeşte,

Singur stând, sperând s-apară,

Sarabanda se sfârşeşte-n

Simfonia solidară,

Sfetnicul sus…

Nu ştiu de ce la tine m-am oprit

Din mersul meu în cerc cu-atâţia sori.

Aveai un quelque chose ce m-a izbit

Şi-am tresărit. Chiar am păşit pe nori

Când m-ai atins. Un tremurat uşor

Într-o secundă trupul mi-a cuprins.

Neaşteptat, din mugurii de zbor

Au crescut aripi. Tu mi le-ai întins

Şi-nspre azurul cerului din noi

Printre lumini şi umbre am valsat

O vară doar. Al toamnelor convoi

Te-a…

renasc

în fiecare dimineaţă

acoperită de fâneață proaspătă

și câteva aripi

aplecate deasupra câmpului meu  de cuvinte

cu arterele pline

de o nouă lumină

în simbioză cu existența călătoresc 

atingându-ne umerii

și vorbele

atunci când…

Cuvintele în gânduri s-au pierdut

mi le răpesc tăcerile târzii,

nu ştiu de când ne-am cunoscut

sau cărui vis doreşti să aparţii.

Îmi cresc pe braţe muguri şi dorinţă

mă simt un prinţ al viselor de ieri,

ce viaţa-i dăruieşte rangul de fiinţă

tot aşteptând iubirii să mă ceri.

Paşii mă poartă stânjeniţi din fire

trăiesc din când în când nemulţumit,

că-n univers nu-i altă…

Bujulică bătrânu’

credea așa

că dacă…

primul dans l-am făcut

în brațele mamei

la sânul ei

când mă hrănea

cu setea ei de viață

și adn-ul străbunilor

pe o melodie

lăstar

din sufletul lui Apollo

știută doar de ea

zăvor lui Ares

cântată  cu glasul

ușor tremurat

de grija zilei de mâine

privirea ei arc peste timp

mă  încredința altui sân

la care fiul meu

apoi

făcea primul dans

moartea stătea lângă mine

îşi făcea timp din viaţa ei

de unde să ştiu eu că mă păzeşte

să nu cad în fântână ca ai lu mitrache

ş-ăl mic ş-ăl mare

făceam poze pe prispa lor când eram de şcoală

că aveau nişte liendri mari şi îmbobociţi o minunăţie

ne aşezam noi pe lângă ei cu zâmbete din alea

să ne aibă părinţii pe când trebuia să plecăm la oraş

să ajungem mari

nu ştiu de ce spuneau aşa

mari ajungem toţi numai că unii părinţi rămân cu…

să vorbeşti despre o fabrică
o fabrică este o fabrică
ea este din fiare
ea este beton
ei şi
se găseşte cineva să o demoleze
cu buldozerul
ce poate simţi ea

dar să vorbeşti de un om

În liniştea

profundă avea gustul

verii în gură ajungând

doar ritmul regulat

la urechi

să împrumute rămăşiţelor

de torente de lacrimi

din ochii înroşiţi

îndreptându-şi

privirea avidă

într-o atitudine

profundă să tulbure

evidenţa.

Privea

cu un zâmbet vag,

ironic

drumul acoperit de pietriş

în glasurile

ce se topeau treptat,

sustrase

cursului implacabil...

al evenimentelor.

renunțasem la ea pentru un refren imperial

știu că era toamnă

prin toate ramurile paradisului

îmi luasem rămas-bun în trecere…

Suntem la fel! Şi tu şi eu rămânem

Neancoraţi în secete sau ger

Îmbrăţişăm copacii şi le spunem

Poveşti  de verde, sub acelaşi cer.

Urcăm timid scări de nesăbuinţă

Dar ne-aruncăm în vânt cu mult curaj.

Avem răbdare şi avem voinţă

Şi ridicăm din zâmbete baraj

Când vin spre noi torentele de teamă

Să  adâncească umbrele-n priviri.

În piept ne joacă focuri şi ne cheamă

Să căutăm comori prin…

mă trezii zâmbind cu gândul la el

l-am recitit de curând că-mi place al naibii

când mi-e rău mi-e de-ajuns să-mi amintesc vreo expresie

că gata îmi trece pot să îmi văd de-ale mele

viaţa nu poate fi mai caraghioasă de atât

uneori mă mai apucă prin autobuz

scot cartea şi şterg râsete de fereastră

(că dacă n-apuc loc nu urc) încolo spre mare

să nu zică ăi din jur că am luat-o pe arătură

de multe ori îl ascund în sân împăturit

într-un…

vere găsii tastele tocite
mă auzişi
dădui să apăs şi n-avui pe ce
mă gândii cine să se fi plimbat pe ele
ca pe dalele pe care
încăpeam cu iubirea mergând
ei ce vremuri silfide
se scurseră prin toţi
nu mai e unul cum îl ştiuşi

da’ ce-mi veni
mă uitai la buricele degetelor
şi mă luminai