De e fluture

în zbor

tot ca dorul călător,…

Soarele mă împresoară şi cu inima-mi vioară

iată, aripile-ntind zările să le cuprind!

Cu iubire şi speranţă, şi cu multă cutezanţă,

cu dragostea lui în piept, săgeata spre-nalt îndrept!

Din zori până-n asfinţit ochii lui m-au însoţit.

Vedeam în lumina lor, bucuria mea din zbor.…

Cu mâinile pe urechi

fără să se lase distras

de lucrurile ce-l înconjurau

pe o grămadă de pietre

într-un gest teatral,

mintea lucra

ca şi cum s-ar privi cu proprii ochi,

ca şi cum ar fi căutat ceva în el

fără să reuşească

să rostească vreun cuvânt.

Se gândea

să dea aripi la picioare.

Nu mergea mai departe decât…

Sssst!

Fă linişte în nebunia mea!

Încerc să respir halucinaţii obsesive...

Vreau să rup firul legat de nevinovăţiile mele,

apoi să reconstruiesc pe fiecare urmă albă

un soi de univers, undeva, sub mine,

pentru fiara rănită în cap, ca ecoul urletului ei.

Fac ordine în lumea centrală cu ochii-n tavan.

Mă poţi ferici cu îndoielile tale!

Să mă desprind de trup,

să dau linişte întunericului,

înainte ca fiara să…

O secundă-n bob de rouă se topea în zi de vară 

Când zări, în lada veche, ceasul unei stări de seară; 

Ea gonea spre râuri limpezi, n-avea drum prin preajma lui ,

El - ceas prăfuit şi singur, ea, secunda nimănui……

Un greier orb

învățase să fure solfegii

din cugetul unui cosaș -

până mai ieri degustător de stări

la cina unui felinar.…

Ți-aș povesti de frumusețea ridurilor mele 

De gingășia lor când buzele-mi zâmbesc, 

De umbre ce-și ascund misterele prin ele, 

De toate câte sunt, aș vrea să-ți povestesc. 



Voi îmbrăca tăcerea c-un farmec de tristețe 

Cules din nostalgia trăită-n altă vară, 

Lăsând printre perdele priviri din tinerețe 

Și-am să te-aștept, iubito, a nu știu câta…

Ne aflam în Peşti
Şi ,,cât ai zice peşte’’
Norocul s-a dus pe fundul apei.
Totul a devenit atât de alunecos
Încât prefer să admir apa,
Vălurind trecutul.

Pe drum,…

Cobor din soare, vis şi teamă

pe coasta uitată de oameni şi de zei

marea

se oferă nopţii precum o curtezană

sedusă de lună

dansând, desculţă, pe nisip

sub iasomia înflorită

ploaia clădeşte ziduri şi tăceri

ceaţa-i din ce în ce mai deasă

mi-e teamă

o teamă albă

înserarea

adânceşte absenţe în amurg

priviri alunecă, şerpeşti ceruri minerale,

tarversând timpuri, oameni,…

îmi amintesc cum a căzut ultima sămânță 

  crescută  în unghiile mele 

cu teama frigului de afară



a intrat în carnea ta fără să știu

printr-o fereastră deschisă de dumnezeu

în grădina unde te jucai îmbrăcat în pantaloni scurți





mi-ai atins urechea tocmai când mă întrebam

dacă știi cum e să atingi o poetă

pe glezna unde au păscut hergheliile lunii

cineva mi-a șoptit că în ochii tăi crește un templu

de câte ori…

Tulburat

de nelinişte

cu nările depărtate,

îşi iţea vârfurile sufletului pătat cu violet

de braţele atârnate

când pleoapele i se încreţeau

şi înclinat în faţă,

cu gura deschisă

îşi muşca buzele ochilor

ce păreau să arunce flăcări…

ești magie

atât de bună și rece

într-un pahar gol de apă

aduci ploaie-n deșert

nori fierbinți de curcubeu

și rouă dulce

în cupe de nuferi

umpli pe dinafară

ecou de tremur

și împlinești porunci

nemaivisate

nu doar trei...

ungi brazi seculari

cu fum alb de…

SUB CARUL MARE AŞTERNUT-AM...

Sub Carul Mare aşternut-am,

Pe fânul proaspăt strâns amurgul,

Din doru-mi căpătâi făcut-am,

Să-mi ţeasă vise demiurgul.

Pe drumul Robilor trecut-am,

Doar sfătuindu-mă cu Murgul,

Sub Carul Mare aşternut-am,

Pe fânul proaspăt strâns amurgul.

Cu stele rochie-ţi cusut-am,

Din Candela Lunii-n lumină,

Covorul spre Altar ţesut-am;

Întreaga-mi dragoste,…

Am colindat mereu

pe sub arcade,

e viața mea un joc

de linii zvelte.

Se smulge gândul

retezând spre ceruri

în vibratorii

înălțimi, concrete

și-n dâre lungi

se frânge spre visare,

spărgând, doar, orizonturile

prea prezente.

N-am timp

să ocolesc dezastre,

sunt liber

să trăiesc în frumusețe.

De-aceea dăruiesc,

din când în când, buchete

de zbatere, aproape, drepte,

e minunat

cum pipăie genunea

în jocul…

Mi-e seara - floare arsă, mi-e rouă pe altare,

Mi-e tainică urcarea spre necuprinse zări

Iar ropotele ploii în dans de sărbătoare…

pândind la nașteri indecise
nu vede
că nu ştie să privească

paşeşte precaut
să nu strivească cântecul
care sosește din cer

prin lucarna mică
mâna întinsă
cerşeşte un pas
 
atingerea
dezrădăcinează îndoiala
și o face vis
pe urmatoarea treaptă

De ce m-ai condamnat

pe viață

la fluier de lacrimă.

Știai că atunci

când o să cad

am să-ți cânt

nemurirea.... ?

08 05 2012

Ștefan Oană