Contractul...

[Herțeg Claudia (Mota)]

Ni s-a şters contractul, încă n-am uitat,

Îmi aduc aminte că l-ai încălcat.

Doar o semnătură se mai vede vag,

O privesc zâmbind, cu acelaşi drag.

Dacă, totuşi, timpul nu ne-ar fi trădat,

Azi ai face totul cum te-ai obligat,

Aş închide uşa şi-aş ascunde cheia,

Aş lăsa cu tine, astăzi, doar femeia.

Dacă domnişoara va dori şi ea,

Vom vedea, desigur, ne vom descurca...

Cum trecură anii... ai avut dreptate,

LER-ul fără noi, e tot LER, că poate...

Ca să-ţi fie bine, uită-mă de tot!

Eu uitarea, totuşi, s-o trăiesc nu pot.

Dacă-mparţi povestea, astăzi, cu oricine,

Nu te chinui, dă vina pe mine

[petrut dan]

Și mie!)

[Vasilisia Lazăr]

De acord cu Claudia, Ana. O cunosc foarte bine. Niciodată nu ar face asta. E un om deosebit. Doar percepția a fost greșită. Regret! Mie îmi sunteți dragi amândouă. 

[Herțeg Claudia (Mota)]

Îmi cer mii de scuze, doamna Ana Cîmpeanu, nu doar pentru că v-am scris greşit numele, ci şi pentru că aţi înţeles greşit ce am spus. Chiar eram recunoscătoare şi nu m-am simţit deloc jignită, dimpotrivă, prea băgată în seamă. E drept, nu ne cunoaştem şi, iată, aşa cum nu reuşesc să transmit prin poezie un sentiment frumos, se pare că nu am reuşit nici să transmit ce am simţit văzând atenţia cu care aţi analizat încercarea mea de a scrie. Vă asigur că nu am avut nicio secundă intenţia de a fi maliţioasă sau nerecunoscătoare. Iar când am spus "îmi sunteţi foarte dragi" v-am inclus. Nu eram ironică când am spus că aţi muncit. Mi se pare absolut fantastic că vă faceţi timp să citiţi, să corectaţi, e un ajutor de care puţini dintre cei care vor să scrie au parte. iar dumneavoastră asta oferiţi aici.  Îmi pare extrem de rău dacă m-am exprimat atât de prost încât s-a înţeles ceva atât de... departe de ce am vrut eu să scriu. Îmi cer scuze, sper să mă citiţi şi corectaţi şi în continuare,

[Herțeg Claudia (Mota)]

Aşa e, Vasilisia. Am înţeles în sfârşit asta, ideea e că nu ştiu dacă pot scrie poezie.... am mai spus într-un comentariu pe-aici că de fapt, poeziile mele sunt scrisori necitite...

Mă îngrozeşte, însă, gândul că voi, cei care chiar scrieţi poezie, vă număraţi silabele, mi se pare îngrozitor de greu şi încă nu văd sensul. Evident, munca e cea care aduce satisfacţia. Nu renunţ, mai încerc, nu sunt chiar o comodă :). Mulţumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Claudia, Ion îmi spunea întotdeauna așa: ferește-te să personalizezi prea mult poezia! Adică: nu folosi numele vreunei localități în poezie, alte nume, știu eu, chestiuni personale, că dacă folosești așa, nu va trezi emoție cititorului, nu se va regăsi în ea deloc, doar cel pentru care a fost scrisă. Cred că m-ai înțeles. Poezia trebuie să fie o stare în care se poate regăsi oricine la un moment dat.

[Herțeg Claudia (Mota)]

Mulţumesc tuturor pentru popas, pentru critici şi sfaturi. În special doamnei Ana Câmpeanu, aţi muncit foarte mult pentru o poezioară care, ca o concluzie a comentariilor cititorilor nu merita neapărat. Am corectat ca la şcoală tot ce mi-aţi spus (nu am renunţat la LER, însă).

Nu vreau să sune a justificare, dar adevărul e că în spatele poeziei e o poveste reală, plină de emoţii, cum bine ai intuit, Lisia, o simbolisitcă pe care nu o ştiţi, dar înţeleg că poezia, pentru a genera emoţia trăită de autor, trebuie să fie capabilă să spună singură povestea... aici nu e cazul. Am îndrăznit să o citesc şi eu fără să mă gândesc la poveste... nu mai rămâne nimic. :)

Mulţumesc pentru sfat, Petruţ Dan, o să ţin cont de el.

Domnule Mihai Katin, genial, aţi caracterizat perfect totul, maliţiozitatea feminină chiar trebuie sancţionată, promit să încerc să scap de ea. Mulţumesc.

Mulţumesc Mihaela, mă bucur că ai citit cu plăcere, promit să fiu mai atentă pe viitor.

Mulţumesc, domnule Bolache Alexandru că aţi citit şi aţi lăsar şi un comentariu, sper să mă citiţi şi pe viitor, poate până la urmă î'nvăţ şi reuşesc să scriu şi ceva la care să tresăriţi.

Îmi sunteţi foarte dragi şi vă sunt tuturor recunoscătoare.

[bolache alexandru]

Nici eu nu am simțit emoția ori ceva care să mă facă să tresar.

[Mihaela Popa]

de acord și eu cu antecomentatorii poeziei

citit cu plăcere

[petrut dan]

Eu aș avea o idee, de ce nu încercați și versul alb?... la cât de bine vă descurscați în cel clasic în care toată lumea știe că este greu să exprimi o idee, având în vedere faptul că trebuie să ții cont de rimă ritm etc., părerea mea este că v-ați exprima f bine și mult mai lejer! Eu zic să încercați, suntem într-un cenaclu, nu ne taie nimeni capul și vrem să creștem împreună! Din partea mea, aveți toată atenția!) Prietenie!

[Vasilisia Lazăr]

Am citit și mi-am zis: se vede că Dia lucrează în justiție. :))

Dacă, totuşi, timpul nu ne-ar fi trădat,

Azi ai face totul cum te-ai obligat,

Aş închide uşa şi-aş ascunde cheia,

Aş lăsa cu tine, astăzi, doar femeia.

Aceasta rămâne cea mai frumoasă strofă. 

O privesc zâmbind, cu acelaqşi drag. (acolo trebuie trei silabe)

Nu te chinui, dă vina pe mine (aici, la fel)

Nu pot spune că nu mi-a plăcut, dar cred că e o poezie cu o simbolistică pe care noi nu o cunoaștem. Poate că LER e altceva. Zic și eu.