Te-am aşteptat o vreme la cafea,
Am tot băut câte puţin din ea,
Pe fundul ceştii să-mi citesc destinul,
În zaţul ei să mi se-nece chinul.
Şi-am pus în fiecare zi o nouă cană
Până cafeaua mi-a devenit rană
Şi a-nceput şi zahărul a plânge,
Cafeaua s-a schimbat în sânge.
Pun două ceşti pe masă, însă goale
N-aş vrea cafeaua morţii să mi-i scoale,
Abia ce-au adormit tristeţi uitate,
Să nu vii la cafea dacă se poate...
Eu plec curând, găseşti cafea pe masă
Şi poţi să treci, cât nu sunt, nu-mi mai pasă,
Şi-aruncă zahărul, nu-i pentru tine,
Cât timp o bei, poţi să-i vorbeşti de mine.
Bea tu cafeaua cât timp eu lipsesc,
N-o să-ţi şoptească ea cât te iubesc,
Dar n-o mai fac precum îţi aminteşti,
Tu poţi să-i spui că, totuşi, mă iubeşti.
Să-mi laşi o picătură-n cană,
Am s-o răstorn când mă întorc, pe rană
Căci am jurat şi nu ai vrea să mor,
Că niciodată... nu întâmplător.
Adaugă un comentariu
Of, dragă doamna Ana Cîmpeanu... Am corectat. Nu aş fi luat-o în nume de rău, vă asigur. Mi-aţi aranjat o înşiruire de cuvinte, atât de frumos, încât chiar a devenit poezie şi transmitea aşa cum mi-am dorit când am scris-o. Sper să vă răzgândiţi, din corecturile dumneavoastră învăţ. V-am răspuns la "Contractul" şi nu am cuvinte să vă spun cât regret că aţi înţeles atât de greşit. Vă admir şi ca să vă conving că suport, o să recunosc aici mai mult decât sunt pregătită. Nu am doar probleme de reguli ale poeziei clasice, ritm, măsură, am chiar unele probleme mai grave, pentru a suna mai puţin autoacuzator aş spune că e chiar un paradox, având în vedere că îmi place să citesc şi am citit toată viaţa mea, unele ar fi trebuit să dispară. Vă mulţumesc din suflet şi sper, ca într-o zi să vă convingeţi că sunt unul dintre "scriitorii" de pe "Însemne" care nu doar că are nevoie de dumneavoastră, ci mai mult, tânjeşte să primească părerea dumneavoastră sinceră, oricât de greu ar fi uneori să primim critici. Cu toţii ne dorim să fim apreciaţi, e în natura umană, dar eu sunt aici să învăţ şi o fac cu bucurie şi recunoştinţă.
Nu are nevoie de cratimă zaţul, aici nu am nicio scuză :) Mulţumesc, Mihaela, am corectat.
Sunteţi incredibili, după ce am citit comentariile la "Contractul"... aproape că-mi venea să renunţ să mai citesc astăzi...
Ştiu că am mari probleme cu măsura, implicit cu ritmul. Problema vine din faptul că nu caut să scriu, ci doar scriu, rimele vin singure, la fel şi versurile, undeva din poveşti trăite, adică... de fapt, e o singură poveste pe care, an de an, pentru că e o promisiune, o onorez în luna august.
Nu m-am gândit să public, dar, cu siguranţă vreau să învăţ, pentru a rezolva problemele de ritm, e clar că trebuie să lucrez serios la ea, promit să fac asta imediat ce-mi va permite timpul. Nu renunţaţi, însă să mă corectaţi. Poate fi chiar mai dur, suport. Îmbrăţişări mari tuturor. Mulţumesc.
Dia, am observat că mereu articulezi substantivele din titlu. E mult mai poetic nearticulat. Nu atât sincopele ritmice deranjează, nu sunt chiar foarte multe, cât repetiția „cafelei” din fiecare strofă. Nu e una care să avantajeze, se putea sugera/înlocui în multe alte moduri. Ideea e frumoasă, doar că trebuie să faci mici reparații.
Sunt de acord cu Ana noastră dragă, nu pot să contrazic evidența. dar zic și eu ca ea, pe lângă lucrurile pozitive pe care le-a remarcat că ''forma are nevoie de renovări serioase ca să sune bine.'' Și eu cred că ar putea fi un poem bun, merită să încercați! Sunt convins că va ieși mult mai frumos! Să nu renunțați! În timp ce vorbim a ieșit soarele, semn bun!) Mai trec!)
o idee interesantă, un mesaj bun, așa cum bine spune Ana, forma lasă de dorit
cuvântul "zaț", articulat "zațul" nu cred să aibă nevoie de cratimă
cu prietenie, Mihaela
Şi-am pus în fiecare zi o nouă cană
Până cafeaua mi-a devenit rană
Şi a-nceput şi zahărul a plânge,
Cafeaua s-a schimbat în sânge. acest catren tragic as spune deschide poemul intr-o curgere dincolo de tdramatic si chiar ii da acea traire greu de inteles a iubirii:
Bea tu cafeaua cât timp eu lipsesc,
N-o să-ţi şoptească ea cât te iubesc,
Dar n-o mai fac precum îţi aminteşti,
Tu poţi să-i spui că, totuşi, mă iubeşti.
cu pretuire!
Cafeaua ca motiv într-un dialog nesfârșit cu persoana iubită... cafeaua devenită rană apoi sânge...
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE