Pețitoare cu pretenții

[Monica Pester]

Singurătatea este gluma

cu care întâmpin

fiecare dimineață.

Este floarea pe care

mi-o port la rever 

cu  mândrie  nedisimulată.

Este subiectul preferat în 

discuțiile mele cu oglinda.

Singurătatea vrea

să-mi fie soră geamănă, dar

de fapt, ne completăm.

Am nevoie de ea, mă hrănește,

îmi ia apărarea când ,

vreo raza obraznică de suflet

îmi încearcă împărăția.

Dar, gata, n-o mai iubesc.

Și-a adus prietene

cu care să locuiască la mine.

Pe urâta depresie,

pe nocturna insomnie,

să le am chiriașe ?

Niciodată.

Mai bine iau singurătatea

și plec în lume.

Poate găsesc s-o mărit.

Sunt o pețitoare cu pretenții. . .

[Monica Pester]

Dna Nuța Crăciun, oamenii nu încetează să se caute pe ei înșiși  niciodată, dacă iubesc viața și pe ei înșiși, cu adevărat.  Astfel  vor găsi în permanență  noi unghiuri ce deschid viziuni diferite, noi înțelesuri ce le vor aduce alegeri tot mai asumate.  Îți mulțumesc pentru comment !

[Monica Pester]

Vă prețuiesc dle Katin pentru răbdarea și pasiunea cu care scociorâți în sufletul poeziilor, găsind aspecte și  interpretări pe care uneori, chiar autorul nu le-a  scos la iveală, deslușit. Vă mulțumesc  sincer ! 

[Monica Pester]

De o mare bucată de timp, încerc să-mi îndulcesc amarul, Lisia.  Cât despre vocea pe care mi-ai trimis-o spre ascultare, a fost, într-adevăr, de excepție .  Mulțumesc !

[Vasilisia Lazăr]

Eu zic s-o dai primului venit, fără nicio pretenție. :) O poezie dulce-amară.

https://www.youtube.com/watch?v=_tacC89DtrM

[Mihai Katin]

Singurătatea vrea

să-mi fie soră geamănă, dar

de fapt, ne completăm.ce  inedita personificare ,de fapt  un  joc   de spirit  cu   aceasta  stare   a firii umane  in care  unii devin  intelepti   iar  altii nevrotici  pentru  ca  acele  personaje  ce-i  sunt apropiate:

Pe urâta depresie,

pe nocturna insomnie au  contributiile lor  negative  in viata noastra si poemul  gaseste o  magistrala rezolvare:

Mai bine iau singurătatea

și plec în lume.

Poate găsesc s-o mărit.

Sunt o pețitoare cu pretenții. . .

[Nuta Craciun]

E de apreciat ironia dincolo de tonul melancolic, reflexiv. 

Poezia de acest gen cu tonul ei ironic, de fapt autoironic, încearcă să plaseze autorul  cumva într-un spațiu de siguranță,  punând mereu o distanţă  între el şi lume, căutând să descopere adevărul propriului destin, prin intermediul autoanalizei.