Dacă lacrima...

[Herțeg Claudia (Mota)]

Dacă lacrima ar fi fost prima şi nu cuvântul,

de-ar fi ştiut să zboare, să-şi facă blând cărare printre sânii feciorelnici,

precum râul printre stânci,

Dacă ar fi învăţat să coboare, ca şi acesta, pe pieptul tare şi s-ar fi revărsat până în adâncul lui...

De şi-ar păstra ecoul vreme îndelungată, precum cuvintele care mai ţipă şi după ce tac.

Dacă în loc de frunte, aş fi aşezat-o pe pieptul tău,

n-ar mai fi crescut acolo un copac de să nu mai ştii dacă trăieşti prin bătăi de inimă,

ori prin respiraţie de frunze...

Ar fi fost doar un râu cu apă sărată

care ar fi spălat toţi anii netrăiţi.

De-ar fi fost ea prima şi nu cuvântul,

sau măcar de-am fi învăţat să nu o ştergem,

să nu o ascundem ca şi cum mândria şi orgoliul

ar fi mai importante decât iubirea...

Dacă, doar dacă,  am fi noi înşine lacrimă şi nu cuvinte...

[Herțeg Claudia (Mota)]

Mulțumesc, cu siguranță voi studia, încă bâjbâi pe-aici. Citesc cu plăcere tot ce se scrie... descopăr site-ul și mă bucur de fiecare creație și de comentarii. Învăț în fiecare zi ceva și asta e o bogăție gratuită pe care o prețuiesc.

[Mihai Katin]

este  extraordinar   sa extrapolezi,sa  dai  o  asemenea  pluralitate lacrimii  ,sa  aflam ridicarea  trairii  curate (de obicei  lacrima  nu   minte)pana  la  punctul  in care exista  o  singura dorinta:

De-ar fi fost ea prima şi nu cuvântul,

sau măcar de-am fi învăţat să nu o ştergem,

să nu o ascundem ca şi cum mândria şi orgoliul

ar fi mai importante decât iubirea...

[Ada Nemescu]

Nimic mai trist decât să numeri anii netrăiți!

aDa

[Mihaela Popa]

e poezie frumoasă

[petrut dan]

Buna dimineata, mult mai bine, versul alb iti da libertatea sa scrii cum simti fara nicio restrictie, poti aranja cum vrei in pagina si te poti concentra mai mult asupra ideii. Ti-a reusit totusi sa scrii atinci cind ai starea aceea pe care o simti cand iti vine sa-i spui iubitului sau cui vrei tu sa-i spui ce simti si ai sa vezi cum cuvintele o sa te ajute, parca ar curge singure, ca ele vin, abia asteapta un om talentat sa le conduca.

[Vasilisia Lazăr]

Lasă i repetiția. Las-o. Lasă cum simți.  Nu ești obligată să modifici dacă tu crezi că ceva așa trebuie să fie. Lasă! Era doar o micuța sugestie. Mai aștepți și alte păreri.

[Herțeg Claudia (Mota)]

Mulţumesc. Poate că Ana şi Dan (sper să nu se supere că le folosesc prenumele, respectul meu e oricum infinit) au avut dreptate, s-ar putea pe nişa asta să am mai multe şanse să evoluez decât cu poezia clasică. Am rearanjat, Lisia, totuşi parcă îmi place repetiţia, nu ştiu de ce am senzaţia că repetiţia dă forţă chiar şi nimicului pe care-l spunem uneori. Am lucrat o oră azi dimineaţă pe o strofă de poezie clasică ca să-i aranjez metrica :) Aproape că mi-a ieşit, nu renunţ la poezia clasică, mi-ar plăcea să găsesc aici ceva similar articolului "Foloseşte virgula" cu şi despre regulile poeziei clasice. Desigur, cer prea mult, deja faceţi foarte mult. Dacă aş putea ajuta cu ceva...

[Vasilisia Lazăr]

O mică sugestie de reașezare, de evitare a repetiției. Nu schimbă cu nimic sensul. Dar tu și numai tu decizi. Poezia e foarte frumoasă și mult mai lejer te simți în ea. Și te prinde. Felicitări!

Dacă lacrima ar fi fost prima şi nu cuvântul,

de-ar fi ştiut să zboare, să-şi facă blând cărare printre sânii feciorelnici,

precum râul printre stânci,

dacă ar fi învăţat să coboare, ca și acesta, pe pieptul tare, şi s-ar fi revărsat apoi până-n adâncul lui...

dacă și-ar fi păstrat ecoul vreme îndelungată, precum cuvintele care mai ţipă şi după ce tac,

dacă în loc de frunte, aș fi așezat-o pe pieptul tău,

n-ar mai fi crescut acolo copac, să nu mai ştii dacă trăieşti prin bătăi de inimă,

ori prin respiraţie de frunze...

ar fi fost doar un râu cu apă sărată,

care ar fi spălat toţi anii netrăiţi.

De-ar fi fost ea prima şi nu cuvântul,

sau măcar de-am fi învăţat să nu o ştergem,

să nu o ascundem ca şi cum mândria şi orgoliul

ar fi mai importante decât iubirea...

Dacă, doar dacă, am fi noi înşine lacrimă şi nu cuvinte...

[bolache alexandru]

Ooof! Da... Asta îmi place. Odată scăpată de rigiditatea versului clasic ai metafore care curg lin mesajul poetic capătă frumusețe. Lacrima ca motiv poetic, o exprimare reușită!