Arpegii de toamnă târzie

O frunză, în noapte, suspină

Din lacrimi se scurge rugină

Și plumb, și regret, și ftizie.

Cad ploi ca-ntr-un antic…

tata mâna caii

peste Prut,

îmi era frică să-l înfrunt,

strângeam codrul de pâine la piept,

dincolo de munți

legai o vie,

duceai mâna streașină să nu-ți picure…

Cântecul șoptit al beznei

Înflorea tremurător,

Printre suspinări de cetini,

Lâng-un murmur de izvor,…

Singurătatea este gluma

cu care întâmpin

fiecare dimineață.

Este floarea pe care

mi-o port la rever 

cu  mândrie  nedisimulată.

Este…

Alpii, tărâmul nesfârșirii...

Din nișa oblică

-…

doar seara asta luna privește-ngândurată

iubita mea preface din flori şi ape vânt

să nu mă lase morții o vrajă îmi arată

pe unde-mi leagă soarta la capăt de…

treceau dimineţile pătate de somn

şi nu întrebam încotro

unele-mi zdrenţuiau fereastra cu lumină

şi-mi înstrăinau visele dezmăţate

curăţam cearşaful de…

stau agățată de secunda din urmă…

Ca orice utopie citadela binelui absolut

are toate porțile ferecate

pe câmpul de luptă din jur te…

lumea știe că te iubesc

primul

dintre cuvintele mele s-a ridicat crezând

că i se cuvine

totul la tine înseamnă că dragostea are dreptate

planeta…

într-un zaț de cafea 

soarta zilei de mâine

desenează linii…

Aştepţi tăcut să te întorci acasă,

Pe insula din tine, undeva…

(Precum Ulise, cel ce se-agăţa

În “pânza” lui Neptun, mai cazi în plasă.)

Deguşti un şpriţ cu…

poemele mele-s cântec de ape

sunt doine de patimi

ori note de lacrimi

poezia mea e eşarfă

fluturată în gară

e-amară

durere de…

mă plimb pe alei încremenite

număr petale căzute în faţa timpului

câteva raze

desenează umbre paşilor tăi

tăcerea şuieră prelung

ca într-un tren…

pânza pământului

e turnată în fier

topit

de lava mamei Gaia

coapsele ei

zdrobite de Timp

încălzesc natura

și ploaia

doboară…

sâmbăta 

până noaptea târziu

vârcolaci îmbrăcați în…

Vântu-și irosește vlaga pe lascivele câmpii,…

Străbate zări, le spintecă hotarul,

Pieptiș le sparge-n cioburi, ca furtuna,

Când s-a aprins în umbra serii luna,

Să-i guste, din fărașul ceții,…

Cioplesc cu dalta-n litere de-aramă,

Sperând să-naintez mai mult de-un cot

În trupul cald al verbului, să-not

Spre locul unde seva lui mă cheamă.

Înjgheb umil…

nu mă interesează cuvintele de adio nici faptul că moartea

oprește

la semafor

îmi vin idei despre cum ar trebui să-ți țin capul pe spate 

probabil

așa fac…

îmi creez tacticos o altă identitate,

un eu superior, desăvârșit,

căruia îi confesez toate slăbiciunile mele,

începând cu oglinda din…