Crochiu de toamnă

[Vasilisia Lazăr]

Arpegii de toamnă târzie

O frunză, în noapte, suspină

Din lacrimi se scurge rugină

Și plumb, și regret, și ftizie.

 

Cad ploi ca-ntr-un antic diluviu

Un stol de cocori emigrează

Copaci, pustiiți, intonează

Prohodul frunzișului-fluviu.

 

Și gem țintirime de apă

O brumă în plete-mi coboară

Strivită-i iubirea din vară

Un gând reumatic mă sapă.

 

Când visele-ncep să pălească

Și zborul își pierde culoarea

Când toamna mă-nvață plecarea

Poeme în mine mustească.

[Vasilisia Lazăr]

Dan, ce să zic... Toamna și ploaia au mers cam totdeauna mână în mână, tristețea ploilor de toamnă a existat mereu, avantaj că Bacovia a scris înaintea mea. )) Dar, cum zici, amprenta mea poetică și-a spus cuvântul. Mulțumesc pentru căldura cuvintelor tale. Sentimente și eu.) 

[Vasilisia Lazăr]

Grig, versurile mele ți-au transmis exact ce am dorit eu să transmit, iar asta mă bucură enorm. Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Maestre Valeriu Anghel, am dorit să fie un vals al toamnei, iar muzicalitatea pe care am impus-o versurilor cred că a reușit asta. Bineînțeles, starea e una a toamnei, nu a celei bogate și vesele din manualele școlare, una pe care o simte sufletul meu, fără a avea neapărat un motiv. Considerație!

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Katin, aproape de poezie, întotdeauna. Vă mulțumesc pentru cuvintele lăsate și pentru că ați rezonat cu aceste versuri!

[petrut dan]

Da, și mie mi se pare în stilul marelui poet, doar că i-ai adăugat felul personal de a vedea și descrie lucrurile, deși, în cealaltă parte, nu am citit despre copaci ce intonează, ca să dau un singur exemplu, un poem bacovian prin atmosferă și motivație, dar, cum să spun, da Cozian prin construcție, farmec și muzicalitate! Observ că ultimele ploi au adus și ceva bun, dar apa mereu a însemnat progres, evoluție, esența vieții și a iubirii, nu puteai rămâne indiferentă! Sentimente!

[Grig Salvan]

O frumoasă „bacoviană” autumnală, cu multă nostalgie și muzicalitate, un ritm care-mi place foarte mult, a cărui cadență mă duce mereu cu gândul la un vals al frunzelor moarte purtate de vântul toamnei.

[Valeriu Anghel]

Un foarte frumos poem cu reverberații simfonice, într-o atmosferă de toamnă, apăsătoare. 

[Mihai Katin]

Cad ploi ca-ntr-un antic diluviu

Un stol de cocori emigrează

Copaci, pustiiți, intonează

Prohodul frunzișului-fluviu....ce  frumos  suna  aceasta  toamna de dincolo de noi,este  un necesar  diluviu  atunci  cand:

...visele-ncep să pălească

Și zborul își pierde culoarea

cu  multa pretuire!