De când mor

și nu mai termin!...…

cu gust de rodnicie

în comă

dacă este băută de nori –

eunuci negri de sterilitate

după cum toanele din

tălpile Lui Dumnezeu

le poruncesc să plouă

cu silă

peste țopăitul paparudelor

din baruri.  

cea mai obscură filă

din tratatul de patafizică

la-ndemâna

dorinței mele de-a te memora

axiomă descompusă

în fiori galactici.

Te parcurg, imperiu al dulcii

mucenicii nimbate

de chemarea veșniciei.

Amprentele mângâierilor mele

se vor sinucide

dacă le mai baricadezi cu pudoare

drumul spre izvorul de căldură.

Numai  vălurindu-ți-l

cu plonjoane de materie-nsetată

aș…

În afara trecutului

nimeni nu știe

câte găuri negre au devenit cazemate

de unde tirul bătăilor inimii

trece pe lângă speranțe

în armură de imposibilitate.

Eșecurile în nemurire se curbează

cum o cupolă de circ sub care destinul

stăruie să îmblânzească

asprimea gravitației gata

să-l facă de plânsul căderii în gol.

Nu știu să fi rămas vreo bătaie

a inimii emoției-spectator

suspendată între…

-noapte marină

cu fusta săltată

de valuri.

Barba cerului

să i-o perie.

Adâncul în călduri

să i-l potolească,

numeni nu cerne

răcoare stelară.

unor dealuri

triste că nu mă au

la masa de Crăciun

în Gorj.

Culoarea privirilor mele

-i murdară

de forfota

necuprinderii străine

salcâmilor satului

înflorind

în albe zboruri

de privighetori-colinde...

peștișori  cu solzi de veșnicie

colorând

laptele cărților-acvarii.

Încheie acorduri de nehotărâre

cu  făgăduința luminii

tatuate ancoră

în memoria bucuriei cerului.

Bronhiile lor,

plămâni ai netimpului

când apa imensității

era un han găzduitor de muze

în drumul spre perfecțiune.

Înoată prin vag

originar din duhul viitorului

în trecere măiastră

printre…

când buzele noastre
vibrau rumen
cum o liră atinsă
cu degetele sărutului
nu ne-am mai întâlnit.
Se aude că a fost evaporată
de dogoarea întrupării
în fiori insomniaci
pe un cer
unde stelele ard
lumină de doliu.

trupul în care exiști!
Târându-se prin amintiri
cu viața ca o locomotivă
condusă de zădărnicie,
mi-a transformat sufletul
în gară prin pustiul căreia trece
huruitul unor marfare pline
cu paralelism de linii moarte.

somnul copiilor vrea să vadă stelele

cartofi

din care îngerii le frământă

galbene azime de amidon;

dacă îmbraci întunericul cu cămașă

de curpeni prin care

inima universului se vede ca o veveriță

spărgând suferințe cu miez de nemargini;

dacă rădăcinile pământului n-ar fi

fitile pentru lămpi aprinse

de freatice dezastre...

Din memoria obișnuinței de a nu greși

de…

de oglindă înrămată
cu albastrul perspectivei
zâmbind derizoriu, 
fard sub care
ridurilor vieții
li se întunecă ochii.

(exagerat de binevoitori)

nu cred orbește puzderiei de spuse

decât după ce fac inspecție gurilor

care le vântură.

Frisoanele muzicale,

luate de urechile vântului drept 

geamparale volatile,

îngenunche atotascultătoarea surzenie

a spațiului în care se prostituează 

emoții profetice.

Când am nevoie de priviri

pe lungimea de undă a negrelor lacune…

că mă visez  înhămat
la o sanie din lemn de trandafiri înfloriți
în obrajii cuvintelor pe care le țineai
în genunchi pe albul sfios
al fulgilor de zăpadă imatură.
Dar sania erai tu.
Improvizasem o pârtie din petale de ghiocei.
Cuvintele acelea ezită să spună
că te-au văzut răsturnându-te în mine.

decât cu întrebări evacuate

din spațiul gândurilor cu privirea chiuindă

pe culmile cutezanței.

Imorală satisfacție

pentru bunăstarea prăpăstiei

în care nevoia de aer negânditor

respiră adânc amintiri putrede

lăsate vidului moștenire

de ecouri norocoase

că li s-a dat libertatea morții

în infinită arendă.

Degeaba te miri că păcătoasele umbre

ale oamenilor în…

despuiat de sete întunecată

străbate margini aidoma

jelaniei

marelui somn

pecetluind albastrul

scufundat în larg...

Flacăra locului

în care m-ai stins,

izvor de nisip

ronțăind

picioarele unui scaun

pe care stă vântul.

Nori de cuvinte

te răsună

ropot de grindină-necată

sub pleoapa…

morților delirează pe cer

în ritm de dans ludico-edenic.

Nori-spectatori

invită vămile să-și îndulcească privirile

cu fulgere urinate

de bocetele vieții extraterestre.

Dumnezeu încearcă din răsputeri

să resusciteze

aerul intoxicat cu sângele donat de iluzii

fericirii de apoi.

Pe acoperișul luminii

este un du-te-vino imponderabil

de îngeri cu privirile devenite

candele de…

sunt cuvintele
care s-au născut

să moară învinuindu-se

că n-au sfințit destul abis
cu mir sonor
din potirul poeziei.
Banalități pudrate
cu praf
de altitudini mărunte,
paginile invadate

de mulțimea rândurilor

scoase
la plimbări lirice
în calești
trase de schizofrenie.

înveșmântat cu odăjdii
de putred entuziasm 
stoarce struguri veninoși
din viile toamnei.
Impresiile de înveșnicire
în petrecerile date
de lumina supraponderală
sunt răstignite pe plâns
de nostalgii migratoare.

prin plămânii extazului
aburit
de rumenă transpirație,
imponderabilitatea sexului gâfâind
pe clitorisul prăpastiei.
Ecouri de abis, aripile
zborului de consolare
pe care
nesfârșirea prăbușirii în vid
le încearcă...