În palme

[Mick Lorem]

toți plecăm spre noapte

câte unul

rânduind în palme

mici bucăți solare

până mă duc și eu

cât ard în așteptare

din sufletu-mi carote

voi da la fiecare

voi năvăli spre ani

ca umbra de tsunami

răscolind prin lacrimi

adâncite-n mări

și când ajung la mal

la malul altor ape

voi semăna în tihnă

pădurea de-ntrebări

...

în avans

mai fur din viață

din al morții greu safeu

să ajung spre înserare

tot arzând 

în rândul meu

și vecin pășind cu noaptea

ca-n tăcerea din muzeu

îl sădesc atent în palme

soare

am aprins și eu

Mick Lorem (Pur Negru #5#)

[gabriel cristea]

Felicitări!

[Mihaela Popa]

am rezonat cu ultima strofă

[Valeria Merca]

Continuând în același registru, un poem profund, care vorbește de la sine, transmite! Foarte frumos!

Cu plăcerea lecturii.

[Sofia Sincă]

Un epitaf dezolant, ca orice epitaf. Temă dramatică, un exerciţiu pentru trecere în nefiinţă. Un poem profund, matur, bine conturat pe mesaj. Mi-a plăcut cu deosebire ultima strofă.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi