gând eliberare

[LUMINITA SCOTNOTIS]

 

sunt

în fiecare chemare

curajul de-a privi coboară de după carne

sobor de cenuşă

după uşă drum nevăzut

în tot îmi vin joase împleticiri de soi

amintiri titulare de suflete astenice

răscolind edenice uzuri transcendente

şi darea cea mare din jalnic altoi

ceaţă-n oglindă

noaptea în care ore nenumărate

promit cuvântului

substanţa sacră a echilibratului duh

mă face să răscolesc ruinatele ziduri

din prima piatră a temeliei

până unde lumina pătrunde

totul se-ntâmplă deschis

hrănind ţinta cu atingeri veşnic încrezătoare

că fără cenuşă sângele n-ar mai fi sânge

ci o magmă uriaşă de stocări primitive

 

iau din alte vremi fuga-n genunchi

fiecare chemare

durerea ploilor

fulger pe zid din tunet spart

 

mi-a fost suficient să-mi recunosc întunericul

şi lumina a continuat să pătrundă până la sare

 

[Mihaela Popa]

”mi-a fost suficient să-mi recunosc întunericul

şi lumina a continuat să pătrundă până la sare”

Reverență!

la tine se împletește atât de frumos metafora...

[Ion Lazăr da Coza]

ore nenumărate

promit cuvântului

Nu ore, ci ere promiți cuvântului...

da Coza

[Nikol MerBreM]

Mi-au plăcut mult ultimele două versuri!

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Va multumesc, fiinte minunate!

[Valeria Merca]

E poezie, aici, în pagina ta, Luminiţa!

Am citit cu mare drag

[Ana Ardeleanu]

Frumos!

[Sofia Sincă]

Dorința de lumină trece prin focul gândurilor, al inimii și al amintirilor, evocă exuberanță, recunoașterea realității - optimism. Gânduri eliberatoare pentru poetă sunt trăirile evocate de aceste versuri superbe...

Cu admirație,

Sofy