Se-nstejărește ghinda, cum toamna mi-e târzie

[gabriel cristea]

Când creste-zigurate întrezăresc Popina*,
iar ceața crud-lăptoasă dezvăluie rugina,
pe brâne șerpuite, își dăinuie ciobani
cu inimi transhumante lăuntricii lor ani.  

Costiș plutesc balauri zburlind sorine coame,
spre amorțite piscuri, acolo unde doarme
ascunsa veșnicie și unde vântul linge,
cu mila lui câinească, aripile-mi de sânge.
În fruntea turmei albe pășesc țurcani berbeci
împovărați de coarne. Prin ierburi, codobelci
târăsc vâltori în soare - cochilii traslucide.
Sub pala dimineții, câmpii efemeride
își unduiesc întinsul, mișcarea arămie;
Din universul pietrei o rază subțirie
stă să-mi rănească ochiul - și lacrima se zbate,
îmi umple răsăritul de vise nevisate

și mă-ntronez în lumea de piatră necioplită,

ca un atlant plângându-și cetatea risipită.

Cum murmură austrul mânându-și molcom zorii,
de parcă munți Hercinici se-aud din piatra morii!
Ce vechi îmi pare cerul, pădurea-i stacojie,
se-nstejărește ghinda, cum toamna mi-e târzie;
Mă pierd prin alunișuri, o boare mă cuprinde
și-mi zuruie alămuri prin plete unduinde.

Notă*
Popina - Insulă ce domină partea de nord a limanului Razim cu o înălțime de 47 m și o suprafață de 98 ha. Este parte a podișului Măcinului, fiind constituită din calcare mezozoice și triasice, și parțial acoperită cu o pătură de loess. Pe țărmul nordic al insulei, există izvoare termale, încă nestudiate, care conferă insulei un interes științific deosebit. Insula Popina este zonă strict protejată din Rezervația Biosferei Deltei Dunării.

[gabriel cristea]

:)) Miha, noroc că mai am plete, altminteri îmi lunecau frunzele pe țeastă...Mulțam de popas!

[Mihaela Suciu]

Noroc cu alămurile din plete, te pierdeam prin alunişuri, Gabi. :))

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, Valeria!

[Valeria Merca]

Excelent!

Admirație!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Darie!

[Darie Giurgiu]

felicitari

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihaela! Pentru mine, Natura  reprezintă esența versurilor. Ea îmi dă forța de-a scrie și nimic din poezia ei nu e netrăit...

[gabriel cristea]

Doamnă Sofia Sincă, mulțumesc pentru frumosul și apreciativul comentariu! Onorat!

[Mihaela Popa]

metafore fermecătoare, alcătuire deosebit de frumoasă

admiraţie!

[Sofia Sincă]

O inimă mare de poet își varsă preaplinul liric peste ținuturile ce-l înconjoară, cu suflul descendenței. Descrierea caldă, sensibilă și emoționantă, transformă timpul în dulci rutine și conturează ținutul în unul de basm. Adăugându-i aura tomnatică.

Fermecător!

Sofi