s-aud paşi ce fug în noapte

spre ceasul șoaptelor târzii

s-aud aici nu prea departe

ecouri lungi spărgând pustii

nu sunt ai tăi căci tu în urmă

plecase-i fără vreun cuvânt

n-o fi a ta nici

acea umbră

ce-ncearcă să-mi pătrundă-n gând

nici ochii care mă privesc

cu tonul rece sub pleoape

nu sunt ai tăi

căci mă strivesc

c-un infinit şuvoi de…

(experimentală)



scumpa mea

iubită beznă

sunt otrăvit cu serul de lumină

şi-oricât de mult aş vrea

Orfeu  să mai rămân

în profunzimea nemărginirii tale

sunt blestemat să fiu stăpân pe umbra

cusută de picioare

sunt încolţit

cu somn de ziuă

o altă Gaia

mă cheamă vânturat

la poarta unde se aleg nebunii

obscuritatea arde

reverberat în sinea mea

aidoma…

(repostare)

îmi adâncesc obscurul

pe albul stins de ziuă

privind o galaxie

în ochii tăi de noapte

ca ultim vizitiu

alunecând cometă

pe-a mării însetare

ce bântuie-n pustiu



și galopând aievea

am pieptănat cu gândul

rătăcitorul nimb

de lună abisală

înaintând la vale

spre negrul…

simt fiecare strop de apă

arzând pe pielea mea

şi rând pe rând se tot usucă

din vina ochilor ce-ascund

privirea ta

mai știi

că nici fantasmă nu mai sunt

şi fără de atingeri

chiar mă poți atinge

iar hainele-mi se rup

și n-am nici armă

să te opresc de mă dezbraci

până la sânge

simt oxigenul dintre buze

înfulecând magnetizat distanţe

şi-atât de-aproape-ţi simt…

(revizuită)

am învățat să colorez în monocrom

pe coala mea nocturnă

cerul

alb își lasă doar conturul

pe ascuțite margini de parom

ah

câte priviri

au șlefuit luceferi

să le probeze nimbul fiecare

și câte flăcări au căzut în zbor

după comete

cununându-și taina cu neantul

câtă lumină

se zbate-n micul univers

învelindu-se cu umbre…

venin-tristețe

călător prin vene

ascult cum mă orbesc

șoaptele sub gene

îmi strigă și-mi arată

ispitele în gând

vreau la nebunie

durerea s-o cuprind

simt aceeași foame

simt cum arzi în vise

ţii din disperare

ușile închise

vreau măcar o cheie

lasă-mă s-ating

focul tău ce arde

pieptănat de vânt…

(experimentală)

întunecându-mi

albul pal de ziuă

privesc o galaxie

în ochii tăi de noapte

ca ultim vizitiu…

toți ne naștem și murim

toți plecăm și toți venim

ardem în cuvinte

rătăciți prin minte

lung privind la stele

răscolind mistere

prinși de bucurii

printre cei mai vii

să ajungă ceasul

să-și oprească pasul

când mai uiți că ești

brusc să te trezești

la un prag de zei



apăsând replay



la un prag de zei

brusc să te trezești

când mai uiți că ești

să-și oprească pasul

să ajungă ceasul…

(revizuită)

ce surpriză e să găsești

în tine străinul

cu aceiași ochi

cu aceleasi mâini

și destinul

închis într-o cușcă

fără stil și esență

undeva în adâncuri

nu-s unic supus la absență

ești vocea mea sumbră

ținută pe-al nopților fir

când ajung râu ce curge

cascadă-n delir

cu iluzii sinistre

ca vântu-n furtună

ești urletul sorții

la verso…

(revizuită)

 fii lumină

 fii sublimă

 fii în veșnica mea rimă

 fii atingerea de lună

 ce durerea mi-o adună

 fii un zbor

 fii o aripă

 fii senzație de gripă

 fii furtuna dezbrăcată

 de veșmântul cu lăcată

 fii un vis

 fii o ispită

 fii iubire împletită

 fii sălbatică regină

 vindecată de…

la fel de greu

zvâcneşte ceasul

prins între clipele ce fug

şi uită să aștepte pasul

atât de stins și ruginit

de recele din ploaie

încât nici ochii de venin

la inima nu taie



mi-e gheață soarele

şi-n gânduri de-ai veni

eu te-aș lăsa

să pleci

cu razele sleite de-a-ncălzi

acea…

toți plecăm spre noapte

câte unul

rânduind în palme

mici bucăți solare

până mă duc și eu

cât ard în așteptare

din sufletu-mi carote

voi da la fiecare

voi năvăli spre ani

ca umbra de tsunami

răscolind prin lacrimi

adâncite-n mări

și când ajung la mal

la malul altor…

din tăceri ruginite

s-aprinde un gând

nedecis

nedescris

de plăcere flămând

te-ncolțește

te gustă

te dă jos la pământ

haina ta arde-n flăcări

scrum e dusă de vânt



ești pradă 

ispită

te lași neoprită

aprinsă durere

îmi lași ca avere

lumina de lună

te-arată nebună

ispită și pradă

cu gust de otravă



buze reci prind fierbinte

lipite de corp

cu atingeri te frige…

timpu-mi ticăie vecin singurătatea

în lumea după sticlă

vânt se înăspri

toamna-şi lasă zdrenţe

în călimar cu frunze

ceru-şi pune mască

de nuanţă gri

apa-şi strânge pieptul

să-ntâmpine durerea

clipe putrezite

îmbătrânesc culori

pete stau de veghe

în veşminte negre

le…

nu prea cunosc a lumii taină

mi-ar trebui în amanet să las

atâţia ani

să-i dezgolesc puţin

întunecata haină

să-ntrezăresc sub ea un ocean

şi tot mă-ntreb

de-o fi să-i spintec faima

în adândimea necuprinsului măreţ

o fi vreo cale

să vă dărui ploaia

lăsând toţi anii

amanet?

Mick Lorem (Pur Negru #3#)

drept cine-o să mă chemi

când negru va veni

tot timpul peste tine

tributul său să-și ia

o să mă chemi c-un nume?

vei aminti valsând cu epilogul

pe-al urmelor obscure șerpuit

cum ai uitat pecetluit cu taine

suspin de suflet

în iubire ghemuit

drept cine-o să mă chemi

îmi vei rosti culoarea?

împodobită

sumbră

doar cu ciori

ea peste ani cu umbre

mi-a potcovit lumina

pe soare să-ți…

oglinda sa

străină faţă

nebun ascunde-n ea

el cere moarte

altul viaţă

pentru păcat să-i dea



în vene-i fierbe sânge

durerea sa ia foc

iar inima-i se frânge

de nu-şi găseşte loc…

trăind în capul meu mă infectezi
la fel cum încolțește

vâscul din stejar
și frica mă condamnă când te-alung
să pierd

întruna universul
cu toate locurile verzi
în care noi prizonieri
culegem timpul
să-naripăm cu foame ritmul 

unei voci șoptind
că sunt doar eu aici
și tu

Mick Lorem (Senzație #9#)

strigăt de pian

pe clape lacrimi oarbe

plânge an de an

reci trăiri absoarbe

strune-n vers adie

sunetul ecou respinge

adâncită melodie

până-n suflet mă atinge

...

note moi

deviază-n amintire

stropi de viaţă-n vânt desprins

nesfârşită gălăgie

prin priviri

m-ai aprins

m-ai atras în plasa-ţi vie

m-ai atins

m-ai cuprins

ai trezit un foc prea stins…

pas cu pas m-alungă

și mă cheamă iar

urmele prea stinse

pline de amar

vor să mă arunce

de pe pisc în zbor

fără vânt și aripi

piatr' am să cobor

te revăd în umbre

în oglinzi și ape

tremurând cuvinte

care vor să scape

te adun în versuri

instinctiv din cioburi

rănile-mi fug râuri

despuiate…