După moarte

[Mick Lorem]

Imaginează-ți c-am murit de sete,
Gândindu-mă la tine-n loc de apă
Și te-am visat ca-n serile din stepă,
Cum desfrunzeai iubirile de moarte.

Aud cum foamea-n trupu-mi greu se plimbă,
O fi blestemul sau un favor divin
Și mă privești sub geana nopții pline,
Sorbindu-mi chipul drept cel mai scump venin.

Iar dacă moarte-ar vrea să-ntindă coasa,
Spre timpul tău, să te preschimbe-n șoaptă:
Imaginează-ți c-am să mor de sete,
Gândindu-mă la tine-n loc de apă.

P.S. În original sub denumirea: Post mortem

[Mick Lorem]

Doamnelor și domnilor, mă simt onorat și plăcut surprins, văzându-vă atât de mulți și așa de implicați în lucrarea mea. Am simțit și eu necesitatea unor schimbări cât mai ”roteam” versurile în gând, probabil chiar o să dau ascultare sfaturilor pe care mi le oferiți.

Deci aveți în față o lucrare în vers endecasilabic (11 silabe), ceea ce mă impune să păstrez pe alocuri structura intactă. Stanescu Valentin și Grig Salvan, aveți perfectă dreptate, chiar dacă mi-am propus o monosilabă deschisă, în cazul dat nu văd altă soluție decât să vă dau ascultare. Vasilisia Lazăr, da, sună bine, dar totuși cele 11 silabe aici îmi sunt legea.

Stanescu Valentin,

Ada Nemescu,

gabriel cristea ,

bolache alexandru ,

Grig Salvan,

Vasilisia Lazăr,

petrut dan ,

Chris,

Mihaela Chitic,

Gabriela Raucă,

Amanda Spulber,

Corneliu Neagu,

Vă mulțumesc tuturor și vă îmbrățișez, cu drag!

P.S. Ca autor îmi voi permite și o modificare mai curajoasă.

[Chris]

da, frumos!

[petrut dan]

Frumos, îmi place, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos!!! Însă, pentru a înlătura toate aritmiile, eu așa văd poemul:

Imaginează-ți c-am murit de sete,
Gândindu-mă la tine-n loc de apă
Și te-am visat ca-n serile din stepă,
Cum ascundeai iubirile de moarte.

Aud cum foamea-n trupu-mi greu se plimbă,
O fi blestem sau un favor divin
Și te privesc sub geana nopții pline,
Sorbindu-mă ca cel mai scump venin.

Iar dacă moartea-ar vrea să-ntindă coasa,
Spre timpul tău, să te preschimbe-n șoaptă:
Imaginează-ți c-am să mor de sete,
Gândindu-mă la tine-n loc de apă.

[Grig Salvan]

Există sete care nu se poate astâmpăra doar cu apă, spunea cineva. Există o sete mai presus decât cea fiziologică, o sete din suflet, o sete de celălalt.

De acord cu prietenul Stănescu Valentin în legătură cu acel vers, varianta lui mi se pare bună pentru duce la evitarea acelei cacofonii „ca cel”. 

[bolache alexandru]

Iubirea îți poate astâmpăra setea..  ori ce sete este mai mare că setea de iubire!

[gabriel cristea]

Minunat, Mick! 

[Ada Nemescu]

Interesant! De sete, de foame, de moarte de-ți vine

Mai întâi iubește și-ncepe cu ...tine!

Mi-a plăcut, aDa

[Stanescu Valentin]

Mick, de obicei nu dau sfaturi dar primesc sfaturi legate de poeziile mele. Versul ’’ Sorbindu-mi chipul ca cel mai scump venin.’’ Parcă ar suna mai bine în varianta’’’ Sorbindu-mi chipul drept cel mai scump venin.’’. Interesant subiect ai adus aici, Felicitări!