Senzație #4#

[Mick Lorem]

simt fiecare strop de apă

arzând pe pielea mea

şi rând pe rând se tot usucă

din vina ochilor ce-ascund

privirea ta

mai știi

că nici fantasmă nu mai sunt

şi fără de atingeri

chiar mă poți atinge

iar hainele-mi se rup

și n-am nici armă

să te opresc de mă dezbraci

până la sânge

simt oxigenul dintre buze

înfulecând magnetizat distanţe

şi-atât de-aproape-ţi simt privirea

încât lumina

se transformă-n gloanţe

aici

acum

oriunde

mă vrei ca pradă-n gândul tău

îmbraci cătușele

ce-n chin îți leagă trupul

şi-aștepți să vină rândul meu

secundele îți taie firul rațiunii

pe care mal suntem

infern sau rai

şoaptele mele trăirile îți scaldă

şi-acum într-un moment

doar eu

sunt tot ce ai

Mick Lorem (Senzație #4#)

[Mihaela Popa]

DA!

se simte trăirea, pulsul, senzaţia

absolut superb:

"mai știi

că nici fantasmă nu mai sunt

şi fără de atingeri

chiar mă poți atinge

iar hainele-mi se rup

și n-am nici armă

să te opresc de mă dezbraci

până la sânge

simt oxigenul dintre buze

înfulecând magnetizat distanţe

şi-atât de-aproape-ţi simt privirea

încât lumina

se transformă-n gloanţe""

[gabriel cristea]

O acerbă necesitate de căutare senzitivă. 

[Valeria Merca]

Îmi place. Trăiri redate printr-un stil propriu care a prins contur. 

Cu plăcerea lecturii

[Sofia Sincă]

Curat senzație!

Poezie de dragoste aprinsă, savuroasă, sensibilizatoare! Rima rară ce pică în fiecare strofă, îndulcește elegia poetului și sporește farmecul deja cuprins de versuri. Îmi plac asociațiile dintre versuri, îmi plac metaforele alese.

Însă întotdeauna există loc de mai bine. Exemplu, ai folosit prea multe pronume. Și nu că ar fi multe, dar sunt unele puse în locuri cheie, fapt ce taie din farmec. Cum ar fi, arzând pe pielea mea/privirea ta. Cea mai banală rimă, mea-ta. Dă mai bine fără rimă, dacă doar asta este soluția.

Sau

mă vrei ca pradă-n gândul tău

îmbraci cătușele

ce-n chin îți leagă trupul

şi-aștepți să vină rândul meu

Aceeași situația cu pronumele. Mai există prea multe substantive articulate cu articol hotărât, în această strofă. În poezie se preferă substantivele nearticulate.

Oricum este un  poem frumos, îmi place mult strofa doi.

Sofi