Pe un soare ideatic lacul degetele mută

El și ea-n șoptirea nopții răscolesc o vorbă goală

Bucuria timpul țese și noblețea împrumută

Mâinile agită simțuri ochii-n aripi se răscoală

El și ea sărută versuri în acorduri de vioară

Scriu cu visul la vedere coala pare în furtună

Și suspine se frământă într-un toc de domnișoară

Pe o bancă fără tablă vântul verbele răsună

Sunt ei doi sortiți iubirii într-o viață…

În dormitorul dintre două nopți

ai atins imaginar

vocea stinsă a unui hotar desenat asimetric de promisiuni

Din pavajul dentar al pulsațiilor

cleștele a eliberat o plombă a trecutului

Lunaticii au țopăit fericiți pe cercul carnal 

prin care soarele va înfige câteva săgeți 

în inima unei banalități

Sub imensitatea descompusă între noi doi

iubirea își va elimina din metamorfoză ochelarii

Tot oarbă rămâne în acțiuni definitorii

Va lega…

Patinele îngână gheața într-o explozie florală

Respiră în vitrina iernii pe crengile ca o poemă

E o plutire ca o boare o auroră boreală

Sub reflectoare de sfială tăcere-n curgerea boemă

Doar scrijelitul de visare aruncă liniștea în beznă

Ermetic pasul care vine se-ncolăcește fără milă

Doi stropi respiră ideatic sfidând scrâșnirea de pe gleznă

Parc-ar fi carte în vibrații care-și întoarce înc-o filă

Și mâna vrea să…

Și toamna înveli pământul cu vălul plin de nestemate

Un ochi își aruncă spre vară și s-a umplut de bucurie

În inimă doar ploi deșarte alunecau peste câmpie

Spălau cu bucurii versetul în referințele-asortate

Solie mare prin pădure aleargă-n pagini ca stihie

Prăpăd de mâini care se-agață de cer cu forme comprimate

Un salt de ciute care-așteaptă în oglindiri necercetate

Un pas de mâine fără spaime trimis de astre să…

Piatră pe altar

Azi așez o nouă piatră pe altarul de-anduranță

În surdină tâmpla zbate zâmbetul fără odihnă

Relaxat în avanpostul unei clape fără tihnă

Cântă-ntruna și vibrează-nmănușat într-o distanță

Nu știu cum să fac magia să rămân în a mea minte

Să n-alerg pe-ncheietura unui țărm fără speranță

Așteptând să vină valul celui timp fără uzanță

Să o prindă dezgolită fără sevă în…

Ajung zilnic în fața unei uși iluzorii

Simt nevoia să ciocăn

Sufletul este un vârf de lance

înțepenit în lut

Lumina interioară suprimă agresiunea respingerii

Se furișează în lacătul amintirilor

Protecția îți divide palmele Le scurge în degete

Descoperită de verticalitate

vocea

umple golul cu oferte eliberatoare

Vertij de vibrații amputează zâmbetul dogoritor

al frustrărilor

Declin limba timpului care s-a agățat de clanță

vrând…

Te iubesc bătu-te-ar vântul

Pân' te-o înțărca pământul

Te iubesc bătu-te-ar ploaia

Pân' te-o strânge-n brațe Gaia

Te iubesc a mea nălucă

În obraji ca o fătucă

Te iubesc să-ți curgă viața

Până-i vei simți dulceața

Bată ziua să te bată

Cu iubirea cea gătată

Între stele în derivă

Clipa să-ți devină divă

Cu iluzii pieptănată

Și privirea debordată

Într-o lună jumătate

Pe un cer cu turte coapte

Să te-mpingă de la spate

Ochi…

În dormitorul dintre două nopți

ai atins imaginar

vocea stinsă a unui hotar desenat asimetric de promisiuni

Din pavajul dentar al pulsațiilor

cleștele a eliberat o plombă a trecutului

Lunaticii au țopăit fericiți pe cercul carnal 

prin care soarele va înfige câteva săgeți 

în inima unei banalități

Sub imensitatea descompusă între noi doi

iubirea își va elimina din metamorfoză ochelarii

Tot oarbă rămâne în acțiuni definitorii

Va…

Cel fără auz 

a avut totdeauna urechile sănătoase

ca să își audă vociferările interioare 

Cel fără vorbe 

a cântat în mintea lui pe voci

pe care altcineva

nu le-ar putea imita vreodată

Nevăzătorul ți-a citit sufletul

mai repede 

decât l-ai citit tu pe al lui

Cel fără picioare

aleargă în imaginație 

când vrea să nu-și piardă timpul fără un țel

Cel lipsit de mâini

a învățat…

Cine-ți vindecă iubirea
De-adevăr și de minciună,
În eterna ei structură,
Are-n pasu-i mântuirea?

Crește-n urma lui uimirea
Și nu-ncearcă să o spună?
Cine-ți vindecă iubirea
De-adevăr și de minciună?

Într-o curgere nebună,
Stări inculcă amăgirea.
Ele voci și tu o strună
Care-ți mistuie plutirea.

Cine-ți vindecă iubirea?

Asociezi unor călătorii nume de oameni 

nume de localități de țări

de continente

nume de vânturi

Legi de gâtul lor pietre de moară

ca să aibă stabilitate la sol

și aștepți până încep strigările

Una câte una

amintirile se strecoară printre gratii

se agită pe marginea pervazului

cad în hăul introvertirilor ancestrale

dar se găsește un inițiat să înalțe din ele zmeie

chingi pentru aripile…

Iubite vine toamna A câta toamnă iară
Îmi cade coroniță de frunze peste tâmple
Și verdele de brumă ia geana mea și-o umple
Aici sunt eu acasă În curgerea stelară

Fată veselă-nnoptată giuvaier de mahala   

Talpă lutului alhambră ușă-nchisă-n prag de seară   

Cântec dorului sălbatic mângâi ochiul lui de fiară   

Valuri amăgești în jocul florilor de pe tafta  

Fugi pământul sub picioare aripi 'nalți cu gândul la   

Piruete de pe vatra universului de ceară   

Fată veselă-nnoptată giuvaier de mahala   

Talpă lutului alhambră ușă-nchisă-n prag de seară  

Blastemi timpul…