Pisic cu păr de sticlă, al inimii condei,

Solemn, te-ncinge jocul, sfios sau temător,

Vopsit cu întuneric, furat, cu tâlc, din nor,

Înțelepciune, dăinui când mângâi ochii mei!

Îți plimbi eternitatea prin seva unui tei,

Aduni parfum în gheare, tu, veșnic visător,

Pisic cu păr de sticlă, al inimii condei,

Solemn, te-ncinge jocul, sfios sau temător.

Nuntită-ți fie vocea, avânt, în pas, de-ți iei,

Boltită mușcătura ca semn…

Ah, ce frumoasă-i toamna mea și-a câtorva nebuni ca mine!

Pășesc desculță peste frunze, ele-mi șoptesc un soi de-alint,

Mă gudur ca un pui de ciută în mama care nu mai vine,

Când am văzut că, în tăcere, un gând devine labirint

Pentru-așteptări și pentru doruri, pentru visări rămase-n zile,

Pentru crâmpeie de-alinare, un ton cu note făr-apus.

Of, mama, zâmbete diurne, cu mine, joacă, astăzi, bile

Căci tu te-asameni cu pustiul care în…

Într-o ramă fără sticlă, în culoare, frige umbra,

Între vis și nepăsare, veștile își ceartă pașii,

Dincolo de nepăsare, vocea se aude sumbra,

Ca o mască fără vlagă, își adună-n cioburi, așii.

Odihnită pe-o ureche, floarea își răsfață țepii,

Balansoaru-și mișcă tâmpla, o continuă spirală

Între cer și oseminte, pensulele ascut ștepii.

Asta-i lumea mea de zâmbet, în plutirea ideală!

Lampadare fac cu ochiul  peste…

Vino tu lângă mine,

să desenăm stele pe cer

când violina cheamă instrumentele

să coloreze natura!

Vino!

Vino,

când aerul bate din palme la marginea somnului,

când lacrima se colorează cu iubire!

Hai! Hai!

Îmblânzește luciul nopții cu mângâierile tale,

spune timpului că e vremea somnului!

Noi o să rămânem înmănușați în cuvinte de-amor,

eliberați de noi,

cu ochii limpezi ai cerului

dincolo de…

Prin Appendix Probi vor să țeasă zorii

Limbii-n începuturi toanelor cultură

Vorbe ferecate ce-o să-nghită porii

Clasicelor norme fără sinecură

Scrie în lucrare mărturie pură

Nu explică sensuri corectează forma

Care vegetează pe o scurtătură

Într-o haină roasă de vasal diforma

Scrie-n rând apusul unei limbi ascete

Scoate din nonsensuri a esenței taină

Scrie idealuri vieți efervescente

Îmbrăcând cultura într-o altă…

Ape tulbură uscatul cu accentele lor grave,

Stropii grei se-aprind pe tâmple, șeruindu-se în plete,

Universul emblematic, locuință de agave,

Peste gleznele tocite, ape vechi se-nchid în ghete.

Lutul brun prelinge forme după forme, ce-i prind suflul

Într-o undiță de viață, ce atârnă lumi bolnave

La uscat, pe o restriște, ca să dăinuie maruflul

C-ape tulbură uscatul, cu accentele lor grave.

Șemineuri fără suflet  vor în…

Uite-o sanie ușoară care-aleargă peste ape,

Trasă,-n grabă, de-armăsarii îmbrăcați în straie albe

Peste câmpuri înghețate, din iubire să se-adape

Cu-ale lor priviri de îngeri, prinse-n coamele lor dalbe.

Peste nechezări celebre, aurora boreală

Își întinde libertatea, broderie ca un cântec

Și, în trapul către viață, în a visului urzeală,

Prinde caii cu sfială, atingându-le-al lor pântec.

Este-o taină ce se-ntinde, tot…

Cămașa țării strânge românul bun de muncă,

Se-mprăștie pe globul cu vegetări solare,

Stă drept, în trupul cruce, cu braț ce pare-o stâncă,

Strivește,-n suflet, tânga când nu mai are stare.

Și vrea să-ntoarcă munții cu vocea lui vânjoasă,

S-așeze bătătura, la sfat, cu alte vetre,

Să-și odihnească viața în liniștea aleasă,

Iar tâmpla să se-așeze pe umărul de pietre

Ce-a scris, pe timp, istorii care ascund oftatul

Și-adună prunci…

Îmi place să mă împiedic

de urmele pașilor tăi, scufundate în pământul reavăn.

Aș ști că nu ai uitat să mergi.

Aș măsura chiar distanța dintre ele.

Așa aș afla cât de tare te grăbești prin viață.

Știu, știu că sunt zile și zile,

Îmi place să te simt.

Azi ai fugit.

Probabil atâta căldură te-a grăbit spre un adăpost.

Sunt bune și extremele,

cauți întotdeauna loc de refugiu.

Acolo, e bine e o altă stare,

alta decât cea pe care ai…

Râde frunza. Parcă-mi cere haina mea din casa mare

Ca să-mbrace, cu ea, cerul, înainte de furtună.

În urechi își pune dopuri din popasul cu sfidare

Și, pe ochi, își trage storuri, dimineți cu vreme bună.

Se-nverzește de rușine când se-apropie potopul,

Bâlbâită,-ntoarce vântul între sunete primare,

Umbra îi foiește tainic, peste pleoapele ei, stropul.

Râde frunza. Parcă-mi cere haina mea din casa mare.

Stropii-i…

E-atâta noapte-n apa dintre praguri!

În viața cu lucirea-i interzisă,

Plutește-o floare-n rătăcirea stinsă.

Nu este luna în căuș de faguri!

E-atâta noapte în planarea-ncinsă

De îngeri care poartă în șiraguri

Intenții, răzvrătirile  zigzaguri,

Tendințe în sejurul de proscrisă!

Se plimbă luntrea peste-adâncul vieții,

Luntrașii-alungă curba dintre ape,

O fac șuvițe împletind peceții,

Un cântec adunat din…

Cel voinic cu ochi ca iarba

Nu te întrista degeaba

Ia-ți opinca la spinare

Săcoteiul cu mâncare

Burdușel cu-aripi de ploaie

Adunate din pâraie

Cel pumnal din bătătură

Să îți fie uitătură

Sau cea flintă din părete

Să te apere de fete

De te-ai duce-n codru duce

Scrie gândul tău pe cruce

Murgul sur să-ți fie frate

Și-o guriță pe-nserate

Scrie gândul norilor

La piciorul zorilor

În…

Tobe afară bat tobe

Picioare care târăsc asfaltul după ele

Mărșăluiesc în noaptea aglomerată de îngeri răzvrătiți

Ne e foame Ne e foame

Vrem o bucată de înțelepciune

Foame de înțelepciune

Dintr-odată totul e plin de flămânzii străzilor

Fluiere aliniază coloanele

Militărește

Oboseala ridică după semnale

Picioarele rătăciților

Vrem să lucrăm Vrem să mâncăm pâinea muncită de noi

O lacrimă înmulțește…

Râde frunza parcă-mi cere haina mea din casa mare

Ca să-mbrace cu ea cerul înainte de furtună

În urechi își pune dopuri din popasul  cu sfidare

Și pe ochi își trage storuri dimineți cu vreme bună

Se-nverzește de rușine când se-apropie potopul

Bâlbâită-ntoarce vântul între sunete primare

Umbra îi foiește tainic peste pleoapele ei stropul

Râde frunza parcă-mi cere haina mea din casa mare

Stropii-i spală-ntreaga față și…

Oriunde te întorci găseşti doar uşi,

Refugiu pentru suflet fără soare,

În inimi, noaptea scrie cu mănuşi

Scrisori de vindecare prin răbdare.

Tăceri surâd cu ochiul prins în geam,

Nu mă mai mângâi cum făceai odată,

Pe trepte, sunt doar frunze dintr-un ram,

Din vara cu privirea deportată.

Perdea de umbre proiecteaz-un zid

Pe liniştea din zilele lacustre,

Cu foşnet de atlaz, un timp arid

Păşeşte pe cărările…

Pentr-un timp care zboară într-un mod ireal,

Am făcut o clepsidră, dintr-un clopot oval,

Cu peruci fără formă, deşirate din cer,

Pomii-şi scutură clipa, într-un unghi de mister.

Vântul pipăie trupul unui frig dezbrăcat,

Stropii-asigură duşul unui lut asudat,

Complicate adâncuri se răstoarnă-n veşmânt,

Dintr-a umbrelor taină, adunăm un cuvânt.

Plămădim nevăzutul dintr-un strop de-adevăr,

Eludăm puncte negre care picură-n…

Sub mâini nomade timpul e un vasal în vis

Pe frunte cute aspre în mări ți se deznoadă

Și ochi sfioși angelici ți se deschid în nadă

Tot trupul se destinde și-adâncu-i iar permis

Nimic în vindecare nu este compromis

Plăceri cu vocea-n hățuri vor iarăși la paradă

Sub mâini nomade timpul e un vasal în vis

Pe frunte cute aspre în mări ți se deznoadă

Pe buze cresc vestale cuvântul neatins

Dansează infinitul în ochiul ce-o să…

Balerina este cioplită cu sufletul plin

Dansează după muzică impusă de condescendenți

Entitatea care are darul văzului nu mai poate orbi

Cubul de gheață din paharul umed

trezește în lumea rătăciților 

simțurile

Terapia pentru viață se termină

când se scrie începutul

Lichidul în care plutește viziunea creierului

este un eșec incolor inodor insipid

Trebuie să te arunci de pe un catafalc al absurdului

ca timpul să-ți incinereze…

Pe un soare ideatic lacul degetele mută

El și ea-n șoptirea nopții răscolesc o vorbă goală

Bucuria timpul țese și noblețea împrumută

Mâinile agită simțuri ochii-n aripi se răscoală

El și ea sărută versuri în acorduri de vioară

Scriu cu visul la vedere coala pare în furtună

Și suspine se frământă într-un toc de domnișoară

Pe o bancă fără tablă vântul verbele răsună

Sunt ei doi sortiți iubirii într-o viață…