se ia un vis și se taie în două

fiecare bucată se împăturește în cinci

minute și trei secunde

se pune o aparență la fiert

timp de o înserare

apoi se usucă de dor

în dulapul vechi și scorojit

unde se lamentează în șoaptă

sarea și piperul unei relații

Pe mine mă privește în noaptea asta cerul 
și fiecare stea e-o notă dintr-un cânt, 
îmi pare că pământul rescrie-o melopee 
într-un acord firesc, cu degete de vânt.

Pe portativul negru se scurge o cometă –
o lacrimă de foc, un fulger sfâșiat...
Mă sting tăcut în noaptea când mă-nspăimântă cerul
lăsând în urma mea un vers neterminat.



Adina V.

17.10.2017

Dispare derizoriu un anotimp albastru,

de inimă-agățate actinii stau de veghe,

un val cădelnițează liturgic un dezastru

și marea în adâncuri ne-a înghițit, pereche.

Pe frontispiciul vieții inscripții tind să moară

sub amintiri sărate și alge incolore,

e sufletul o umbră în catedrala goală

unde-o clepsidră spartă măsoară timpu-n ore.

Doar marea, metaforic, retroactiv se-agită

într-un balans hipnotic punctat de epitete,

un…