Cine eşti tu femeie frumoasă, cui aparţii

de ce laşi mâini necunoscute să-ţi atingă umbra

culoarea părului, zăpada umerilor, zâmbetul buzelor

cine eşti tu femeie frumoasă, pe cine iubeşti

dincolo de tine sunt zorii, dincolo de mine e noaptea

cred că locuim în anotimpuri diferite

şi nu ne putem potrivi cuvintele, privirile, lacrimile

soclul pe care-am ridicat statui de lumină

a prins mucegai, eu plecam undeva spre soare

tu încă pieptănai părul de…

Aştept ca mâine iar să vină ploaia

s-aud acelaşi tunet ca şi ieri,

când măsuram cu sufletul odaia

şi răscoleam cu teamă prin tăceri.

Poate va bate vântu-n depărtare

şi fulgere se vor cresta pe cer,

va fi din nou pe gene sărbătoare

ca-ntr-un tangou de fluturi efemer.

Ne vom lega cu şoaptele de ploaie

miros de crud şi taină de alint,

vom strămuta pădurile-n odaie

cu rădăcini prin stropii de…

Sunt trestie pe mal căzută-n ape

şi unduiesc cu ramurile-n valuri,

de mine dimineţile-s aproape

când visele se pierd în idealuri.

Mă pleacă vântul dincolo de clipă

şi lăstăresc din muguri amintiri,

prin străluciri de valuri se-nfiripă

speranţa dăruită ultimei iubiri.

În dans frenetic visul ei mă fură

şi tremură tăcerea lângă mal,

sunt trestie cu chip fără făptură,

sunt trecere prin viaţa unui val.

De…

Nu ceri nimic, nu vrei să ştii de mine

un altu-n viaţa ta s-a strecurat,

pământ cu rădăcini şi zumzet de albine

de tine-n zori de zi m-au întrebat.

S-a destrămat un curcubeu prin zare

pe undeva-ntr-o mare a căzut,

în larg trăiesc acum iluzii plutitoare

cu vântu-n vele rupte descusut.

Se răsucesc uşor clepsidrele-n oglindă

în căutarea-acelui timp pierdut,

din veşnicii lăsând să se desprindă

doar clipa-n care…

Timpul ca ostatec stâncilor abrupte

caută cărări mistuite-n ceaţă,

uitând lângă pisc clipe-n două rupte

colorând poieni ninse cu verdeaţă.

Şi nimic din toate, şi nimic să-mi fie

mărturie-n viaţă c-am trecut de clipă,

la-nceput de noapte umbra purpurie

dincolo de stâncă zboru-şi înfiripă.

Piatra-mpodobită cu secunde vechi

lunecă-n prăpăstii într-un alb decor,

încercând să strângă suflete perechi

din eternitatea…

Credeam că poezia-i mod de uşurare

de vrei să treci în lumea altui gând,

lăsând să bată vântul la-ntâmplare

prin vechi cămări din suflet şuierând.

O scriu , o simt, o însoţesc oriunde

suspinul meu plăcut din alt trecut,

ce prin nelinişti noaptea îmi pătrunde

făcându-mă să fiu de mine cunoscut.

Găsim nepotriviri de rime sau cuvinte

şi nu dăm rost la toate câte vrem,

se scriu plângând aducerile-aminte

de…

De ziua mea rămân în sărbătoare

nu mă strigaţi căci nu voi auzi,

voi răsturna seninul peste-o floare

şi n-am să-ntreb pe unde-oi rătăci.

În pragul serii-am să invit la cină

pe cei care în suflet mai trăiesc,

şi n-au găsit plecării mele vină

sperând mereu că încă-i mai iubesc.

I-am cunoscut întâmplător în viaţă

şi mi-am unit destinele cu ei,

sunt sărbătoarea mea de dimineaţă

păstrată-n nemurirea…

Sunt viu sub lespedea de piatră

respir prin praful dăruit de stele,

pe frunte flăcări ard ca pe o vatră

unde vorbesc tăcerile-ntre ele.

M-aţi îngropat cu sufletul în mine

să nu mai las o urmă pe pământ,

când soarele de pleoapa mea se ţine

fără să ştiu în care viaţă sunt.

Nu v-am cerut să plângeţi în altare,

să faceţi sacrificii pentru sfinţi,

să zăvorâţi cuvintele-ntr-o floare

când paşii sunt nesiguri…

Am scuturat noaptea de pe reverul visului

întunericul alb dintre lacrimi lumina altă cale

se deschideau pleoapele ca două prăpăstii

curgeai în mine ca un râu de munte

repede şi rece

poate prea rece pentru

o singură viaţă

poate prea repede pentru

o singură veşnicie

dar niciodată limpede

zorii erau pătaţi pe margini

cu îndoieli

nu le puteam distinge umerii

pe buzele mele stătea agăţată o sete de tine

înăuntrul meu vorbeau…

De-ai să întrebi cu searbăde cuvinte

ce s-a-ntâmplat când fluturii au plâns,

voi încerca să pun pe soclurile sfinte

dovada că iubirea pe aripi li s-a strâns.

Deasupra-n zări, neputincioşi din fire

stau îngerii trimişi cărări să ne arate,

surprinşi că împărţim aceeaşi amintire

găsită într-o lume cu demoni şi păcate.

Vom întâlni secretul în vechile oglinzi

unde stăteai în zori cu părul ca o ploaie,

dorind eternitatea…

Ne regăsim prin sufletul din pietre

o galaxie fără umbre albe şi copaci,

frumoase flăcări coborând pe vetre

unde se-ntorc în noapte vârcolaci.

Urcăm uşor pe crestele din lacrimi

simţind cum bate vântul în amurg,

sătui de falsa-mbratisare fără patimi

când sentimente-n linişte se scurg.

În orice vară cresc gheţari în riduri

şi polul nord pe frunte l-am marcat,

cetăţi cu viscole oprite lângă ziduri

ascund intrări…

Trec dincolo de uşa interzisă

lăsând pe prag dorinţele de ieri,

şi-o pagină din inima nescrisă

s-o poţi trăi în alte primăveri.

Doar între noi secunda reînvie

legând un sentiment de veşnicii,

când vorba ta aievea mă îmbie

şi toate vor alăturea să-mi fii.

Ne strângem fulgerul în palme

rostogolind ecoul printre zări,

să nu trezim o pasăre ce doarme

sacrificând un zbor în depărtări.

Trec dincolo de-a lumii…

Nu vreau să mă-nţelegi greşit

lumea creată de mine e diferită

de lumea în care trăim împreună

aici privesc pescăruşii când se aruncă

în valuri dând la o parte cu aripile

razele de soare

îi văd cum ies din adâncuri purtând

pe cap o coroană de rouă

întind mâinile să le prind umbra

închid ochii să mă pot bucura fără să vreau

crâmpeie de cer

fără să-mi cadă albastrul pe frunte

în lumea mea munţii par suflete rătăcite în…

În seara asta domnişoară te invit la cină

vom fi serviţi cu dor din stele căzătoare,

vom auzi trecând doar vântul în surdină

şi-o să te-ating uşor cu-a sufletului floare.

Am să-ţi vorbesc de tot ce mă frământă

stând mult mai liniştit prin gândurile tale

fără să-ntreb de ce, doar inima te-ascultă

când lacrimi sidefii pe-obraji ţi se prăvale.

Te voi ruga să-mi ierţi gătitul prin iubire

atâtea nepriceperi îmi sunt…

Doamne ajută-mă să scriu un poem

cu vers alb, m-a rugat cineva

şi eu bat câmpii gonind căprioarele

trag de cuvinte până le rup în şoapte

după care le strig de-mi pocnesc tâmplele

norocul meu este că lumea e surdă

la poveşti de iubire, o tratează ca pe o scrisoare

pierdută, actul doi, ce să mai scriu

învaţă-mă Doamne să fiu certat

mi s-au lipit lacrimile de gene

şi nu pot să dorm cu-atâtea chipuri

în oglinzile lor

ştiam eu că n-o…

Eu te iubesc, în orice primăvară

când mărul înfloreşte in livezi

şi devin pom ce ramura coboară

în visul tău, cu sufletul să-l vezi.

Nu mă-ntreba de zile fără soare,

de ce-n april mai ninge uneori,

cum adunăm tăcerile din mare

şi facem din cuvinte sărbători.

Ne facem scut din roua dimineţii

îmbrăţişând lumina ca un dor,

printre miresme-n primăvara vieţii

când regăsim iubiri din viitor.

Eu te iubesc, cu…

Nu tresari, sosesc târziu la tine-n gând

aştept un stol de păsări mâna să-mi atingă,

când dincolo de măguri flăcări fremătând

li se-mpletesc pe aripi şi nu vor să se stingă.

Întârzii doar o clipă prin amintiri pierdute

vreau să adun tăcerea din vise fără nopţi,

să rezidesc o umbră în flori necunoscute,

să gust durerea vieţii din strugurii necopţi.

Împăturesc cu grijă pe geana unei pleoape

amurgul ce se-ascunde sub…

Dacă te-am supărat şi nu mi-ai spus

lăsând să treacă clipa mai curată,

cu mii de şoapte-n răsărit s-a dus

şansa de-a mă ierta ca altădată.

Fără motiv de multe ori mi-e teamă

că nu ţi-am fost prea mult de ajutor,

şi-n joc de umbre noaptea se destramă

nefericiri în drum spre viitor.

Găsesc reproşuri păsării ce zboară

şi poartă curcubeu pe aripile-ntinse,

când ploi trecute astăzi mă-nfioară

iar braţele de trup…

Înmugureşte iarna lângă mine

şi bate vântu-n ramuri de cais,

e plin de flori si zumzet de albine

şi parcă trec în lumea altui vis.

A-ntors planeta faţa către lună

de gelozia unui soare-aprins,

reîntregind un viscol din furtună

prin măreţia-acestui necuprins.

E iarnă azi în primăvara noastră

s-au anunţat ninsori în suburbii,

şi lângă toporaşii din fereastră

stau zgribulite feţe de copii.

Se-ascund miresme-n…

Nu-mi cere astăzi ploile de vară

şi viscolul din ierni ce vor veni,

la tâmpla mea e încă primăvară

în care poţi oricând a mă-ntâlni.

Ţi-am fost dator cu-o-mbrătişare

şi n-ai spus anotimpul când o vrei,

ai preferat să piară prin uitare

lăsând s-o-mpartă îngerii-ntre ei.

Am ruinat tăceri printre cuvinte

păcatul meu rămâne într-un vis,

tu-mi ceri să-ţi dau o vară înainte

eu cer să mângâi ochiul…