m-am rupt de lume
sã pot deschide uşile cerului
sã dau drumul viselor
sã zboare liber 
sã le ascult bãtaia din aripi
pânã la capãt de galaxie şi dincolo
bumerangul iubirii aruncat în eter 
purtat e în pântece

de o floare
aşteaptã sã vinã odatã martie 
sã renascã 

suflet rătăcit în inimi frânte

și în viața de apoi

ai strigat rugăciunea de iertare

unui cer prea surd

prea departe

nici cale de-ntoarcere

nu-ți găsesc

doar voaluri albe de mirese

neduse la altar

în jurul nopţilor nedormite

unde se adapã liniştea

şi se adãpostesc reveriile

cu crotalii de argint

calc curioasã pragul emoţiilor

sfidând înadins letargia 

întinsã ca o iederã

pe întregul agregat al conştiinţei



aud cum sunã trâmbiţele

cele şapte

din tot atâtea…

n-ai simțit cum calcă sfera

dragostele tale toate

printre ele

doarme teama

de rugină stau mâncate

numai mie din…