Rest de zi sub umbre ce descriu miraje,

din anii adormiţi sub pleoapele tăcerii,

mă ţin străin de gambe, rănit între etaje

surpate de-un cutremur sub plăcile durerii.

Mimez un zâmbet alb cu buze-nsângerate

spre o lumină strâmbă ce se îneacă-n beznă,

mă-ntreabă odiseea luminii ne-mpăcate:

De ce se-nfruptă mintea cu viermii de pe rană

cand ei ar trebui să-ţi vindece…

Legământ pe pagini goale, 

versuri cântă, boli bizare

se hrănesc cu serafimi, 

compoziția e goală

ca o pungă ordinară

ce se-nvârte-n gol pe-o pală, 

aripă de vânt...

Iau toiagul din șopron

sâ-mi ascut penița-n cioc... 

cor de plânsete…

De un timp, în apropiere, s-a mutat EA.

La început nici nu mă cunoştea

Îşi luase peste drum de mine, o casă

Spunea că vrea să fie mică, dar spaţioasă.

Am mai vorbit apoi lângă poartă

Despre vecini şi despre o pisică moartă,

Aruncată acolo de cineva,

O aluzie stupidă la profesia mea.

Când m-a invitat prima oară la o cafea,

O făcuse turcească, dar fiindcă fuma

Şi- a cerut scuze că poate m-a deranjat,

Dar nu…

Celui ce plânge zile în cortul meu de carne,

ce leapădă tristeţi, ce urlă ne-ncetat,

îi port prin umbre visul, poetului ce doarme

în patul deznădejdii din propriul lui palat.

Am cutezat a cere minutul meu de pace,

să prind printre secunde o clipă de tăcere,

să cotropesc oglinda trăirilor opace,

apoi să sfâșii bezna minutului ce trece!

În schimb primit-am hoarde,…

Rezistența prin poezie la maculatura cotidiană

a violenței de toate calibrele Înaintez vers cu vers

ninge, cum ninge-n povești,

cu icre în saramură;

iubire, tu stai pe bordură

și numeri umbre de pești...

devii de omăt, cu alură

de ou dogmatic și saur...

iar peștișorul de aur

îți zace sub nas, în…

A plecat așa...nici nu mai știu, 

Iarna-n amintirea ce-a lăsat-o-n cufăr, 

Drumul său pășește în ani ca să fiu 

Ramul cu noi frunze ce-n soare mă bucur.



A plecat cu basmul arzător de gheață 

Și-au venit lungi aripi, ce aur își scurg,

Apele duc zeii să scalde-n verdeață,

Văntul primăverii fierbe demiurg!



Degetele moi mai trosnesc prin…

Mi-e forța imn, iar sufletul mi-e cor

ce cântă-n patru voci o luptă sfântă,

când aripi albe mi se frâng în zbor,

scot pene de oțel ce îmi cuvântâ:

Ridica-te și luptă!



Prind demonii de coarne printre gânduri,

voința-mi este siș, pieptul mi-e stâncă,

pași grei mă duc prin zecile de rânduri

al luptelor străvechi ce stau la pândâ.

Și mă indeamnă: Ridică-te și luptă!



Ridic toiagul peste umbre de-amintiri

ce bântuie prin surele lagune,

a…

pădurea-ncape-ntr-un sicriu

și-s numai bun de ispitit,

am tot ce-mi trebuie să-i fiu

un pădurar desăvârșit...

să-i prind cărările de poale,

pe unde pașii goi umblară,

din patru  noduri cardinale

să-i fac doar unul:…

Te rog, tu lume hâdă, roiește-n timp tristeţea,

Dă-i aripi, peste vremuri să-și plângă-a ei durere,

Să se întoarcă-n arii valsând cu tinereţea

Și spini de gând să ardă sub zâmbet de-orhidee!

Alungă voci bizare ce-mi pângăresc bârlogul...

Amanetat în trup mă sfâșii-neîncetat,

Cu pana sus pe coame argumentez cu golul,

Mă prind întru-un final de gândul cel curat

Și zbor, din…

Voi ce-nchinați poeme, în ritmuri surde, multe...

poeți formați de reguli cu stimă și statut,

unde cenaclul liric nu-nghite rime mute

și vă încununează cu premii la debut,

vă cer două minute!

Ați transformat trăirea în bâjbâieli nonsens

și sânul maicii stări, demult v-a înțărcat,

sunteți doar la cinci metri, precum orașul…

Un stol de gânduri rătăcite în simbioza trupurilor noastre,

ne aruncă în patul plăcerii, 

ca două picături de iubire 

îmbrăcăm cearșaful așteptărilor.

În pași de dans, 

șifonăm pânza albă - este 

martora descătușării noastre, 

până și patul îmbătrânit de 

vremuri, cântă cu vioara arcurilor, 

în ritmul dansului nostru, 

dirijează simfonia…

De la fereastra care-și atârnă sticla-n toc, 

 de unde pot s-aprind și-o ultimă chemare 

 a toamnei ce-a trecut,  zăresc un viu boboc 

 din trandafirul care, ți-am rătăcit petale, 

 prin patul tău de foc...

  

 Noiembrie e luna ce-anunță-n recea zare,

 țurțuri peste care, streșini zăbovesc...

 mă leg de-o…

vorbesc despre tine și mă ascultă vântul

în templul unui copac

mă rog să învăț apele tăcerii

că n-am puterea să mă încred în adieri

vorbesc despre multe alte lucruri

despre tristețe sau bucurie

despre înțelepciunea care știe să…

Cuprind, printre ore, minutu-n eter,

Revărsând secundele tenebre,

Îngână prin vuiet un soare pe cer,

Străinul cel veșnic cu pletele sure...

Pe-același tablou cu ramele înguste,

Pe-aceași pânză cu luciu de-albastru,

Ce vrea edenul, din mugur să-l guste,

Cu murmur pe buze, și rugi de sihastru...

Rănit de enclava trupului meu,

Un gând rătăcit, cu jind el…

oamenii care se plimbă-n sufletul meu

mușcă din soare

dansează pe nori și fac umbrele din flori

cu voci de vioară și brațe de piatră…

M-am născut odată cu mine,

odată cu tot, mai mult decât cuvântul...

Sunt fulgerul căzut prin paratrăsnet în două tălpi,

cu aripile arse de gravitaţie

visez la aștri, privesc spre ei...

nu tind spre măreția lor, le duc doar dorul.

La fel cum petala macului, duce dorul lanului de grâu,

stând stingheră, rătăcită de aripa vântului pe o stâncă golașă…

lasă că am eu un coș unde putem aduna

toate vorbele aruncate în grabă

le vom trânti peste fânul de anul trecut

din care am cules ierburi de leac și le-am uscat în podul casei

din când în când ies cu licorile pe drum

și strig cât mă ține…