frica vine când
cuvintele brăzdează
camera în  care
mama
adună cu răbdarea inimii
ore de neliniște
  cheamă ploaia să nască
verbe peste dorința
de a dirija lumina
pe traseele  jocului
ars în  singurătate

mă suflă crivățul

în față,

din pomi se scutură mătreață,

cât o caisă,

inima,

cât o caisă

se-ndeamnă pe sine: hai să!... hai să!...

ovidiu

in-plano se…

Vezi tu, cum ninge sfârşitul pe cale,

Cum ne destramă toamna în păcate?

Tâmple ascund muribunde vocale,

Zac între noi albe-o mie de sate.

Cheamă pădurea în cetini să-ngroape

Zboruri căzute sub gloanţe secunde,

Nu plânge deloc, ne fi-vom aproape,

Simţi-vom doar frig, în drum spre niciunde!

Braţe să-ntinzi înspre golul din mine,

Cald să îmi cerni peste lacrima stinsă!

Blând ghiocel de s-ar naşte-n ruine,

Iarna…

ca tauru-n lanț

pe barca balantă

dezleg prin fantă

azurul din zbanț

furtunii de-ajuns

pun ulei de măslin

și trupu-mi calin

de neliniște…

Egotică, urc trepte, cu fulgii fac rocadă,

A iernilor crăiasă* sperând să o-ntâlnesc,

Îmi pierd "din" echilibru, m-agăţ de balustradă,

Cu ultime resurse, ciulini din mine cresc.

Nimic nu îmi convine, zăpada e prea albă,

Iar nota din solfegii prea jos e ori prea sus,

Din ceaţa dimineţii am dat pe gât o halbă,

Să pot să văd „tunelul” la capătul opus.

Răsar din nori falange, cu gheare se atârnă

De scara mea de…

epavele clipei

alfabetare goale

ce zac răsturnate

sub valuri ciobite de scoici

doar urechea mirării

aude țipătul pescărușului

chemări de amurg nenăscut

e vremea...

zefirii

mângâie fruntea culorii sleite

în durerea facerii

senzorul-cercetaș

retrage mugurii-n tranșee

pentru ultima repetiție

cu decoruri și costume

iar străvechi-editorul

cu peniță de ceață

zgârie-n grabă pe forzațul…

În dimineţile de vară

când noi mototoleam crivatul,

se auzea trecând prin gară

cu-n  şuier lung acceleratul,

atunci ştiam că o s-apară,

venind din schimbul trei bărbatul,

cu pasul obosit pe scară

şi nici nu aranjaseşi patul.

odată s-a întors devreme

când încă  ne fierbeam cafeaua

şi începusem a mă teme

că va începe dandanaua.

ne surprindea mai goi ca prazul,

tu nu puteai nimic să zici,…

un cer avem
sub el pământul ne îngroapă
 moșii  de iarnă
  ne surâd apăsător
trupuri inerte
ce până ieri ne-au fost
și mângâiere și blestem
cuminți acuma șed
sub umbră timpului zălog
să plângă nu mai pot
să ne sărute ar dori
dar haina-i strâmtă și se rupe

știu că m-ai văzut întotdeauna ca pe un aristocrat

mama a stat cu regele la masă

îmi impunea un cod de maniere

cu care

în capitalismul acesta plebeu

nu prea pot ieși din casă

trăiesc în…

Stau pe-o margine de lume și visez cu ochi deschiși

că mă urc pe câte-o culme și privesc spre cer pieziș.

Stau pe-o margine de lume și mă simt ca-n paradis.

Nu sunt visuri, nu sunt glume, ci e fuga de abis.

Stau pe-o margine de lume... Nu mă-mpiedic la suiș,

am un dor de libertate ce în suflet mi- e închis.

Toți prietenii, dușmanii pe răboj de gând sunt scriși,

nu am ură și ranchiună, nu mi-e sufletul încins.

Lumea și-a vărsat prinosul. Eu de gânduri…

în diminețile în care

pe fugă-ncălecam pervazul

vedeam în urmă

cum aprinzi

numai cu ochii aragazul;

aș fi rămas pentru omletă

cu șunculiță

și-o cafea,

dar fluiera…

privirea mea

te-a decupat de pe cer

mergând din stea în stea

pe linie punctată

n-am să spun nimănui despre tine

las vorbirea înfometată

până când numele tău nu mai încape

în mine

și năvălește afară

ca o turmă de rinoceri

ce mă calcă în picioare

și mă ucide

Sunt un ochi rătăcit în albastru,

mă agăţ ca o frunză de cer,

mistuit de o mie de fluturi,

mă înalţ, mă renasc,

apoi pier.

Uneori sunt fereastra altarului

unde îngerii se topesc în ninsori,

pâlpâind în lumina ispitei,

sunt doar scrum risipit, 

alteori.



Se face seară de dimineaţă, se face amiază,

se face copilărie,

oceanul din noi freamătă-ntruna

o…

Dor de mine mă apasă,

De părinți și de bunici...
Mâncam la aceeași masă,
Pașii mei erau mai mici.
Dor de mine mă apasă
M- am pierdut prin câte -un vis,
Amintirea nu mă lasă
Să mă- ndrept către abis.
Dor de mine mă apasă....
Totu- i vechi și totu- i nou,
Glas de mamă- și face casă
Chiar de azi e doar ecou.
Dor de mine mă apasă.
Stau la poartă și privesc,
Inima de multe- i arsă...
Nu mă pierd... În mine-mi cresc.

am trecut hotarul,

înspre oază,

printre dune, însetat, fără de mas,

m-a dibuit șalupa

heruvilor de pază;

cu mâini de flăcări, aprige, m-au ars...

și m-au spetit,

acolo, în…

lucarna arde-n zorii

când

în voluptate-aud cocoșu',

întind secundele la maxim

ca pielea unui taur

roșu...

afară strada se-mbulzește

cu trecătorii,

spre…

EPITALAM

" Dragi prieteni, azi am împlînit o vârstă pe care prefer sa nu o mai pomenesc, dar care înseamnă o comoară adunată în timp pentru voi cei care mi-aţi fost mereu alături şi m-aţi susţinut cu consecvenţă. Iată doar unul din multele motive pentru care voi continua să ţin la voi şi în viitor, cu asupra de măsură.  Acceptaţi, rogu-vă, ca amintire aceste modeste însăilări poetice. Mony."

Când tânăr şi nebun eram,

Dorind s-ajung Omar Khayam,

Eu încă mai credeam…

Tabla înmulțirii cu infinit a fost ștearsă

de flori Poet pus pe fugă de Bach par

don de muzica sferelor Da da vers de

Tristan Tzara punând pe gânduri litera

tura universală Băiat din pensionul îngerilor

Clovnul politic tocmai îți face semne 

obscene cu mâna Este ok Copiii întorc

grădinița pe dos ca pe mănușa găurită

a doamnei educatoare Iar managerul local

fluieră…

În lumea unui goeland

E ţipătul o rană;

Captiv în propiul avanpost,

Nu cere de pomană.

Navigator neîntrecut –

Neptun îl strânge-n cleşte,

Înfruntă dârz al său destin,

Pe faţă, ostăşeşte.

Transportă-n plisc bucăţi de cer,

Cu Geea la picioare,

În faţa lui genuni se sparg,

Chiar şi apusul moare;

Albastrul e-n privirea sa

Un cântec fără note.

Bolnav de aventuri, precum

Faimosul Don…