Doar iarna

Trec trenuri prin gări de o vreme

Duc vise-n vagoane, grămezi.

Nu sonuri se zbat să mă cheme,

Nici clopote surde-n poeme

Cu versu-ngropat sub zăpezi.

Doar iarna își scutură-n toană

Paltonul de gheață pe lac.

Dar tropotul vremii, în goană

Nu-mi lasă măcar de icoană

Căpăstru la gânduri să-mi fac.

Și-n crâng parcă-i mută pădurea

Presimt…

Mândruță cu stele-n priviri

te legănai în ritmul ramurilor

de dor pe valurile nopții

de patimile voinicului

Dragobete lunatic

în ochii tăi lăcrima printre zăbrele inima

porumbiță captivă

în lațul vânătorului cu ochi de sfinx

el te privea cu ochiul rău

trufaș ascuns în turnul său de mărgean

și-ți țintea iubirea cu un arc de onix

tresăreau dureros rănite de săgețile

zburătorului două mere de aur

sub spuma de borangic

a…

În  spatele ochilor 

e o lume de vis, de coșmar, 
de iubire, de dor,
plină de mine, de tine, de noi,
de ploaia ce cade,
de nor, 
de șuvoi,
de gânduri ce vin din neant ca un dar,
de zile ce-ncap într-un vechi calendar.
În spatele ochilor ești tu sau sunt eu,
iubire sau ură, nicicând sau mereu...
În spatele ochilor sunt eu ori ești tu,
ești lumea lui da, sau ești lumea lui nu.

se pornise un fenomen ciudat

parcă un clovn împacheta tinerețea în foi de ceară

furate din caravana timpului

apoi veneau caii în galop dădeau câteva târcoale

și bătătoreau secundele

cu puterea inimii

mă ghemuisem și eu într-un joc

tot adunam cercuri de stări prin care urcau spre cer

porumbei și duminici

pe fundul mării un pescar își păstra visele într-un  sac peticit

l-am zărit când scrijeleam un val cu…

ochilor tineri le scriu
ei vorbesc și când tăcerea
sugrumă respirația
răsăritul lor
înlănțuie inima
lovindu-ne dulce
urechile cu aplauze
cuvenite unor actori binecuvântați
pe scenă iubirea se naște și moare
cu fiecare rol

pastilele sunt dimineața bolnavului

vine cu ele o asistentă

plictisită

le pune pe noptiera de tablă

peste care s-au copt o sută de straturi de vopsea

și pleacă

nu înainte de a-și ondula șoldurile

și…

Îmi ţin în palme versurile nude  –

Sărman Ovidiu exilat în ploi,

Prea temător ca zborul să-şi mai ude,

Trecând mareea pietrelor în doi.

Îmi ţin în palme inima, o frunză

Desprinsă din copacul care sunt,

Pictez pe ea nervuri, ca pe o pânză –

Simţiri adânci cu freamătul cărunt.

Îmi ţin în palme lacrima de ceară

Şi mângâi tandru trupul său venust;

Am învăţat ninsori pe dinafară

Şi-am presupus…

paiață înfiptă în suport 

cu flenduri de stihar

în aerul rotocol care îți umple ujujiții plămâni

statură sfâșietoare ce pare

tors jupuit de rufe înmuiate

se despică rana cu muguri în ușă

cele mai frumoase…

Vreau să știu ce e iubirea aia simplă și fierbinte

Care nu are minciună, ură, false jurăminte,

Sentimente ce trădează dragoste, sinceritate,

Inimi care nu se sfarmă când tu minți pe jumătate.

Vreau să știu ce e iubirea aia care te înalță,

Până luna îți atinge blândă visătoarea față.

Susur de izvor în munte și pădure pân' la cer

Tu să porți, visând, în suflet ca un splendid giuvaer.

Vreau să știu ce e iubirea aia care ți se pune

Ca un abțibild…

Tăcutele răni nu mor, ci mistuie,

În taină, ca o toamnă obosită

Care-a pierdut aroma de gutuie

Și plânge, de tristețe molipsită.

Tăcutele răni ni se-nfig în carne

Plimbându-se-n artere zâmbărețe

Și se adăpostesc ca niște goarne

În pulsul ce refuză să înghețe.

Tăcutele răni se cicatrizează?

Posibil, însă-ntr-un timp îndelungat.

Până atunci în clipă difuzează -

Nesiguranță-ntr-un destin…

mi-a dat Dumnezeu liniștea
lumina arde risipind tăcerea
caii zugrăvesc sufletul
tapițându-l în alb
gândul străbate muntele
peste poteci
descalț setea de înălțimi
caut vulturii ce uită să-mi aducă
visul florilor-de-colț

ai atâta dăruire
mi te așezi pe frunte
ca un Luceafăr
în lumina cuvintelor
uși deschise te primesc
faci de gardă inimii 

pe peronul
ultimului tren

                                                  (părinților mei, in memoriam)

(elidă)

(elidă)

O toamnă rece mă încearcă, petrificând al meu cuvânt

Aleargă timpul ca un vaier și nu mai pot să te încânt.

În plânset nesfârșit de undă, se zbate râul argintiu

Aleargă timpul ca o boare și nu mai pot să te rescriu.

Pământul obosit oftează, jelesc coroane-n cimitir

Aleargă timpul ca un foșnet și nu mai pot să te respir.

O liniște de taină-mi cântă, un asfințit îmi bate-n…

Se înveșmântează-n umbre casele dintre coline,

Noaptea rece, nepoftită, se așterne la taifas.

Eu chem vise îndrăznețe, dorul greu să mi-l aline

Și cuvinte-nfiorate, între noi, să prindă glas.…

Orașul meu are pantofi verzi.

Mă îmbrățișează în fiecare dimineață

îngenunchează în rugăciune,

pregătește ochelarii de soare și pornește să numere străzile.

Când ajunge în dreptul casei tale face un popas,

îți zice că îmi stă bine cu rochia de astăzi,

că am înrămat o fotografie cu tine

și încă mai cred că între Loto și Caraibe sunt doar

câteva silabe distanță.

Trântești ușa cât să zboare vrăbiile de pe…

Iubita mea cu flori în plete!

Să știi, de Sfântul Valentin

La tine n-am putut să vin,

Dar voi veni de Dragobete!

Iubita mea cu cer sub gene,

Tu, care gândul îmi mângâi

La fel ca-n ziua cea dintâi,

Promit să-ți scriu…

fără un chior

merg 

spre singura oportunitate

pe care o oferea această zi

în intersecție

scot pavajul îi intru sub piele și caut

nicio aripă din mine

merg să…