Visele golașe

[Dumitru Mocanu]

Îmi port visele golașe
în brațe, fără curaj,
doar cu grija unui părinte,
gata oricând,
dacă pâinea e puțină,
să rămână o vreme
flămând.

 

Visele cresc,
hrănite din patima
veșniciei,
iar mâinile-mi uscate,
din care s-au înfruptat
anotimpurile,
obosesc.

 

Sub privirea mea,
timpul
sugrumă secundele.
Noi chipuri
îmi privesc ridurile,
lăstari din visele mele
rup scoarța.

[Vasilisia Lazăr]

Poezia de față este o confesiune matură despre fragilitatea viselor și responsabilitatea de a le purta mai departe. Imaginea viselor „golașe”, ținute în brațe ca pe niște copii, transmite o tandrețe profundă și o asumare a sacrificiului. Trecerea timpului, sugerată prin mâinile uscate și anotimpurile care se înfruptă, aduce o melancolie lucidă, dar nu lipsită de speranță. Finalul, cu lăstarii care rup scoarța, deschide spre continuitate și renaștere: visele nu mor, ci se transformă în noi începuturi. O poezie caldă, gravă și profund umană. Felicitări!

După titlu, trebuie puse puncte de suspensie deoarece acesta se regăsește total în primul vers.

[Chris]

frumos, mai ales ultima strofa plina de optimism. 

[Dumitru Mocanu]

Mulțumesc pentru popas, domnule Salvan.

[Grig Salvan]

O odă gingașă. Să porți visele pe brațe asemeni unor copilași e o imagine de o mare delicatețe. Visele sunt copiii noștri cei mai prețioși cei care ne dau sens vieții și o îmbogățesc, o fac să spere și să simtă bucuria de a trăi. Plăcute versuri, simple, fără prea multe cuvinte de prisos.

[Dumitru Mocanu]

Mulțumesc, doamna Nemescu!

[Ada Nemescu]

Da, suntem martorii propriei treceri.

Am întâlnit metafore frumoase, ex: lăstari din visele mele
rup scoarța.

mi-a plăcut, aDa

[Dumitru Mocanu]

Mulțumesc, doamna Cornaciu, pentru vizită și apreciere!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Versuri sensibile. Părinții ne dau viață, apoi ne dau viața lor.

[Dumitru Mocanu]

Mulțumesc, domnule Katin, pentru apreciere!

[Mihai Katin]

aceasta geologie  stranie  a viselor ca paradigma  a unui  real in care  poetul descopera:

Sub privirea mea,
timpul
sugrumă secundele....de  salutat starea poetica a întregului discurs liric