Adaugă un comentariu
Mulțumesc din suflet, doamna Vasilisia.
Nicoleta, poemul tău este o coborâre în teritoriul tăcerii încărcate, acolo unde cuvântul nu se rostește, dar trăiește cu o intensitate aproape dureroasă. Imaginea inaugurală – „tristețea se târăște pe secundele timpului” – sugerează o suferință lentă, persistentă, care nu izbucnește, ci se insinuează, devenind parte din curgerea însăși a ființei. „Iluzia întoarcerii din neant” aduce dimensiunea unei speranțe fragile, aproape imposibile, care nu vindecă, ci „chinuie respirația”. Aici, dorința nu e salvatoare, ci devine o formă de supraviețuire dureroasă, iar „cuvintele nespuse” cresc ca niște „semne fără zâmbete” – o imagine profundă a sensurilor rămase suspendate, a adevărurilor care există, dar nu au fost niciodată eliberate. Finalul este de o frumusețe gravă și matură: „în umbra pașilor tăi / învăț să exist”. Chiar și absența celuilalt devine profesor, iar umbra – spațiu de devenire.
Un poem concentrat și dens, în care tăcerea spune mai mult decât orice strigăt. Felicitări!
Mulțumesc, Ada! Te aștept cu nerăbdare de fiecare dată.
Atâta adâncime are tristețea, până-n inima pământului...
Secundele timpului sunt ele însele lacrimi, nu vor ajunge...veșnicie.
Sensibil până la durere.🫶
aDa
Frumos spus tristețea târăște secundele timpului. Mulțumesc din suflet, domnule Mihai Katin!
tristețea târăște
secundele timpului
cerul îmi coboară pe gene
și cerșește tăcut lacrimi......nu este o adăugire ,o parafrazare ,doar modul de a comenta un poem extraordinar de uman în trăire!
cu prețuire
Mă bucur că v-a plăcut, domnule Titi Nechita. Mulțumesc !
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, domnule Grig.
Fiind de regulă un adept al poeziei cu formă clasică, închingată de tabuuri, mă bulversează puțin ideea pusă în această formă, dar dincolo de toate am reușit să prind, ideea, iar finalul m-a câștigat!
O închidere în sine cu toată tristețea strecurată în suflet, cu toate cuvintele îngrămădite și nespuse, cu toate urmele dureroase ale trecutului, avem un tablou al unei suferințe mute în care se încearcă supraviețuirea:
„și-n umbra pașilor tăi
învăț să exist”
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media)
CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media)
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
***
Pentru acest an, au donat:
Gabriela Raucă - 1000 lei
Burtea Corina-Elena - 200 lei
© 2026 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE