Elegia cosmică XV

[IOAN stoian]

LA LIMITA REALULUI
MOTTO: ,Nu e nimic și totuși e!
Mihai Eminescu 

A gândi la ce nu se poate gândi real
Începutul și sfârșitul
Dincolo de un punct primordial
Finitul nu poate să cuprindă infinitul!

Și totuși dincolo ca-ntr-o oglindă
Se năruie speranța unui sens
Stropi de lumină caută să cuprindă
Dimensiunea sacră a unui Univers
Cu găuri negre, albe în imensul hău
Cu mâna întinsă după luciul de oglindă
Sâ mângâi geana adormită a geamănului tău!

De la nașterea privirii și-a auzului și-a mâinii
Simțiri sublime au zămislit perceperea luminii
Ca undă și corpuscul grăunte de atom
Cuvântul l-a creat pe OM!
Ani de lumină  se roteau în stol
Așa cum precizează scrierile sfinte
La început a fost cuvântul, dar omul era gol...
REALUL începu să-l locuiască prin cuvinte...
Sădind în el o trainică conștiință
Potop de gândui, de amntiri, speranță și dorințâ

N-am coborât în umbră niciodată
Acolo unde florile se ofilesc
Și viața e mereu prădată
Nu mi-e străin nimic din ce e omenesc
Segmentul nu înțelege dreapta
Când totul curge-n sens invers
Și lmita–și atinge treapta
Nu-i disperare-n Univers
Când stele mor tot mistuind planete
Există poate alte geometrii și legi
Poți studia și să observi pe îndelete
Dar nu există timp să  înțelegi...
Stele au ars, ce-a mai rămas?
Civilizații dispărute-n van
Aripi de flutur ce nasc un uragan
În alte lumi din Multivers...

Nu poți cuprinde într-un vers
Tumultul entropiei din REAL

Sau dintr-o realitate virtuală

Inteligență artificială, instruită și profundă

Un dialog neîncetat:

IA:

-Eu pot reda în mai puțin de o secundă

 O-ntreagă lume și tot ce omul   a creat!

OMUL:

-Dar n-ai conștiință care te-ar  constrânge

Și niciodată nu poți plânge...

 

[Chris]

Dar n-ai conștiință care te-ar  constrânge

Și tu  niciodată nu o sa poți plânge... 

cam asa vad finalul, desi sunt mai multe probleme de-a lungul textului, nu sunt cea mai in masura sa le evidentiez. mi-a placut ideea, citit cu placere,

[Grig Salvan]

O încercare metafizică de a cuprinde sensul și misterul universului, foarte interesantă și incitantă preconizarea altui univers, dincolo de simțurile și puterea gândirii limitate umane. E o căutare febrilă a omului dintotdeauna. Bună antiteza Om/AI, problemă cu care ne confruntăm azi în mod dramatic. Poate un pic „fără măsură” puse unele cuvinte în „schemă”, dar pe ansamblu un text interesant.

[IOAN stoian]

Vă mulțumesc stimată doamnă Ada, aveți dreptate am probleme cu vrderea , din această cauză transcriu  mai rar ce scriu.In privința titlului... această elegie este cea de-a cinsprezecea dintr-un ciclu la care lucrez!

[Ada Nemescu]

Mă întorc să recitesc, dar vă rog să revizuiți ...sunt litere lipsă (chiar in motto) , litera î și â așezate uneori greșit, iar titlul cu majuscule e greu de citit, rog revizuiți...aDa