Galopând spre zări salmastre

[gabriel cristea]

Rătăceam, tăceam, tăceam
Peste liniștea agrară;
Vântul stepei, fără ham,
Mă purta ca pe-o povară.

Nu aflam dinspre boltiri
Nicio suliță de soare
Se pierdea sub zvârcoliri
Azuriul din cicoare...

Timpul împietrise-n ceas,
Vremile erau de ceară;
Și-mi simțeam greoiul pas
Cum spre Istru se-nfioară.

O neliniște vibrând,
Din al stufurilor caier,
Adăsta ca fiara-n gând
Siluetele de aer...

Numai frunza unui ram
Murmura parcă prin mine:
,,Din ce lume, din ce neam
Coborâși aici, străine?"

Răspunsei privind spre nori,
Iar o lacrimă se scurse
Peste-ai nopților miori
Deșirați pe-albastre fuse...

Și tăceam, tăceam, tăceam
Țintuit de-aprinse astre,
Printre caii fără ham
Galopând spre zări salmastre...

[Mihaela Popa]

O frumoasă împletire de versuri, admirație!

[Chris]

Foarte frumos! 

[gabriel cristea]

Doamnă Ramona Nicoleta Cornaciu, s-avem un An Nou mai bun și-o țară demnă!

[gabriel cristea]

Grig, așa este, România va trebui să renască din propria cenușă, indiferent câte cozi de topor vor s-o țintuiască pe cruce.Mulțumesc pentru comentariu și s-avem cu toți un Nou An cu speranțe și credință-n Cel de sus!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, domnule Mihai Katin, pentru comentariu! Un An Nou cu speranțe pentru o Românie demnă!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Ce frumos ați spus" împletitori de versuri"!   

Sper ca aceste sărbători să sădească în sufletele noastre, pace, sănatate si iubire între oameni.

[Grig Salvan]

Textele semnate gabriel cristea ne aduc mereu în simțuri și-n gânduri „România profundă”. Țara clădită cândva din elemente primordiale și forțe nepieritoare, de către strămoși de legendă care ne-au dat un loc sub soare și un nume în lume. Prin versurile unor astfel de poeme trecem dincolo de suprafața perisabilă și uneori deplorabilă ce acoperă ca o pecingine această țară, dincolo de culorile fade și artificiale, dincolo de vălurile dureroase și jalnice cu care o acoperă tot mai mult contemporanii noștri frivoli și superficiali. O astfel de lectură e spre întărire în spirit și speranță.

[Mihai Katin]

Și tăceam, tăceam, tăceam
Țintuit de-aprinse astre,
Printre caii fără ham
Galopând spre zări salmastre...un final  extraordinar   prin starea  ampla  a unei  trăiri  pe care doar  cel  ce simte autentic  românește o  poate aprecia,este ca  un cântec  al unei  libertăți  dorite,al unui  viitor  spre care doar  cei  cu suflet  adevărat  pot  spera,sper  ca asemenea versuri  nu  vor cădea  în uitări  temporale,ele au fără exagerare   acea  permanenta  a zărilor salmastre

[gabriel cristea]

Un Crăciun cu dor de România profundă vă urez tuturor, vouă împletitori de versuri ce nu pierdurăți credința-n Dumnezeu! Florile dalbe, flori de măr...

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru popas, doamnă Ramona Nicoleta Cornaciu!