Iertare

[BOTICI GABRIELA]

SONET IV  

 

 

Din partea ta mă doare și floarea aruncată

Sau vorba nerostită – gândită-n supărare

Și frunza mă rănește de o arunci mai tare

Când mai aștept să-mi dărui iubirea netrucată.

 

Dar mintea mea refuză această provocare.

O briză de tristețe spre mine tot mai cată! –

Vreau zorile senine spre tine să răzbată

Și-n orice rătăcire mai caut împăcare.

 

Căci clipele-nsorite, de amintiri brăzdate, 

Rostesc mii de cuvinte și ca o invocare     

A dragostei divine, în lacrimi inserate,          

 

Îmi luminează viața și, astăzi, nu mai doare,

Furtunile-ndoielii se lasă ferecate 

Și vine iar sărutul cu tainica iertare...

[Vasilisia Lazăr]

Un vers profund și muzical, marca Gabriela Botici. Încântată!

[BOTICI GABRIELA]

Mulțumesc din suflet.

[Monica Pester]

Nota clasică a sonetelor tale, Gabriela,

nu-și vor pierde niciodată farmecul.

Desfătare !

[BOTICI GABRIELA]

Multumesc. O zi inflorită tuturor!

[Chris]

frumos! 

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc foarte frumos.

[bolache alexandru]

Un sonet pe care mi l-am imaginat pe scenă... Deci un sonet bun!

[Mihai Katin]

Furtunile-ndoielii se lasă ferecate    ma opresc la  acest  vers  ca  si  cum  as crede ca în  el   este  o  cheie de bolta sau   poate acea   paradigma   sub  care  sonetele   ne parvin  într-o  misterioasă  cogniție

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos. Sunteți deosebit de amabil, ca întotdeauna.

[Grig Salvan]

Descopăr întotdeauna cu plăcere un poem semnat Botici Gabriela. Un sonet bine scris ca întotdeauna în „dulcele stil clasic”, cu un ton ușor elegiac și nostalgic, dar cu un mesaj plin de semnificații și valori etice.