poem nimănui

[Tudor Cicu]

poem nimănui

 

te-am întâlnit într-o seară sub tei

cum mi-apari uneori și în vis

ochii tăi pradă doar ochilor mei

„de unde ești frumoaso?” ți-am zis.

 

ai tresărit, venind de la sine

o întrebare cât mai șiret

„domnule, în vis, chiar oricine

mai aruncă o vorbă discret!”

 

o, de-ar fi stele pe cerul pustiu

le-aș cerși lor un pic de noroc,

dar tu, vezi doamne, acum e târziu

când să mai oprești timpul în loc?

 

câte vorbe... poate azi sub un tei

se mai spun într-o noapte de vis

și ce poem pentru buzele ei

într-o viață! atunci să fi scris.

[Tudor Cicu]

Valentin: Poetul e un evocator. Dacă îl înțelegi ești poet ca și el. (ceva în genul acesta spunea A. France)... dar, noi rămânem la Filantropia: mâna întinsă care nu spune o poveste... nu strânge în jurul ei cititorii, nu? Altfel vorbim în pustiu. Salutările mele!

[Stanescu Valentin]

Tudor, ai adus o poezie între vis şi realitate. În ea se pot regăsi mulţi dintre noi. Ea se rescrie în minte cu alte şi alte cuvinte.

 

Frumoasă poveste sub tei

c-un zâmbet fugar ce s-a stins...

În parcul Central, unde-a nins,

El caută pe urmele Ei.

[Tudor Cicu]

Gina: Bănuiala că a fost ”ceva” într-un decor (pe care îl admirăm toți cei care poposim în Copou, la teiul lui Eminescu), acum destul de familiar pentru tine... buzoianca-ieșeană, mă duce cu gândul că și o trimitere la poveste, în poezie, se poate transforma într-o modalitate de a lua contact cu universul. Iar poemul devine cutia de rezonanță a unei ființe, care asemenea lui Icar, și-a pus aripi să zboare... și să evadeze din labirint. 

[Tudor Cicu]

D-na Denisa: Toți știm că ficțiunea nu conține criterii ferme de adevăr, dar povestea întrezărită într-o poezie lasă spații mari de interpretare oricui. Mulțumesc de lectură și cuvinte!

[gina zaharia]

Poemul tuturor care-i simt parfumul și-l trăiesc! Teiul, martorul șoptelor dragi, va recunoaște, oricând, că și tăcerea are farmecul ei, iar viața... viața nu poate lega visele nici măcar într-un buchet. Prețuire!

[Denisa Curea-Popa]

Ca o poveste ce se întreține în amintiri.

Cu bucuria lecturii