Nu vreau nimic din cele ce-mi sunt scrise,

Nici roiul alb de papuri efemere,

Pecingini roz aprinse fără vrere

Ori vaiete din amfore proscrise.

. 

Și n-am să cresc păduri carbonifere

Sau lacuri de iluzii sinucise;

Sorbiri de vagi și creponate vise

Rămână cui e-n stare să mai spere.

. 

De-mi este soarta să accept pumnale,…

Sunt un vânt anonim

Și femeie de ceață, 

Modelată sublim, 

Ochii tăi mă răsfață. 

. 

Mă descoperi doar când 

Solitudinea doare; 

Pe un murmur de gând 

Mă deschid ca o floare. 

. 

Garofiță de munte

Înfloresc în ruine, 

Din regretele crunte

Răsfirate în tine. 

. 

Și pe urme târzii, 

Reci precum diamantul, 

Cicatrici sidefii 

Se-mpletesc cu…

Te caut prin fragedă noapte –

Fâșie albastră de dor, 

Te strig, dar ești tot mai departe, 

O, demon cu chip visător!  

. 

Să sufăr răgaz nu încape

Căci noaptea se-ntâmplă subtil

În fierberi suave de ape

Urcând din pământ ca un tril;

. 

Dar trilul pe dată îngheață, 

Preface abisul în sloi, 

Îl sparge în cioburi de ceață 

Și timpul îl cerne apoi. 

. 

Cum ninge la mijloc de vară! 

Un…

Ceru-și trece palma neagră
Peste creștete de plopi;
Luna, veștedă și vagă –
Strânge ochii săi miopi.

. 

Tonuri stinse, de epavă,
De prin ochii răi de orc –
Trenă lungă și suavă,
Peste lume se întorc.

. 

Și-n văzduhul plat, apatic,
Numai strigătul de corb
Cade răzuind hieratic
Crusta unui idol orb.

Mă rătăceam prin anii cruzi,

Aduși pe umeri de comete;

Erau romantici și absurzi,

Din rai porniți să se îmbete.

. 

Și mă pierdeam pe-adânci poteci –

Timide sau efervescente,

Dansau prin ramurile reci,

Se unduiau printre torente.

. 

Venea și vremea să suspin

Când se-ncrunta de jar lumina;

În fiecare zi un spin

Îi pătrundea acid retina.

. 

Iar anii, ca într-un vârtej,

Intrau în ringul fantomatic…

Fiecare zi împletește o nouă cunună

de incompetență. Încoronat tardiv,

în imperiul meu de erori,

giulgiul alb absoarbe, nesățios,

cuvintele negre.

. 

Poate să mai intru-n joc, să dansez

cu strălucitoare umbre...

Dar orice bilet are prețul

unui neadevăr. Nu au existat

nicicând salvări intermediare.

. 

Încă o dată, somnul

îmi sapă gropi în memorie.

Trezirea, un act de violență –

jucăriile…

E-atât de stranie lumina, pe nesimțite ne-a învăluit,

Cu tonurile gri și negre, e uimitor de străvezie;

Și nu se-aude ciripit de păsări, un vuiet numai, depărtat,

Mașini, trecând prin altă lume,

se șterg în goana lor abstractă;

. 

Cu verde ireal împodobiți, toți pomii au încremenit

Și plopul doar își tremură timid coroana zveltă și-austeră,

Așa cum, clopote fiind, strămoșii lui tăcuți se legănară,

Să-și plângă soarta de-a fi lemn prin…

Când teama și-ndoiala neguros vor ninge,

Am să m-ascund sub pledul cel mai gros din noapte;

Voi aștepta până ce valul se va stinge,

Atunci va mirosi doar a cireșe coapte.

. 

Și vor veni pe rând catartice prigorii,

Pe păr, pe umeri, ciripind să se așeze;

Mă voi scălda în aer proaspăt pe când zorii

Se vor roti cântând prin ramurile treze.

. 

Tu vei sosi chemat pe urme de păcate,

Torent voi fi țâșnind prin roua de pe…

lunca abia înverzise

și printre pomii tineri

o căruță cu doi cai

poștalion se făcea

în fugă pierzându-se apoi spre apus

.

iarba crescuse tăcută

și apa doar până la glezne

peste nisipul încremenit

.

dar salcia înflorise din nou

portal și ascunzătoare

trunchiul ei scorburos

încă trăia

.

atât de limpede totul

când am început să alerg

Curg zgomote – un programat ceasornic,

Iar stele nu-s, doar nori târzii mă-mbată

Și beau încet licoarea blestemată,

În ritmul stabilit deja, statornic.

. 

Un val acid în minte se arată

Și se răstoarnă peste mine dornic;

Când miezul nopții bate-n vechiul ornic,

Încerc s-ating lumina, disperată.

. 

O lume strâmtă, care-agonizează,

În aspre chingi de-oțel mă strânge parcă,

Deși mă zbat să-mi țin voința…

freamăt pe buze, adiere –

vocea ta se împletea cu vântul,

iar zilele curgeau în ritmul unui pârâu de munte.

Îmi povesteai de stele care visează,

despre orașe vechi în care soarele dansează la apus. 

În fiecare cuvânt se năștea o lume –

fragilă aievea, 

indestructibilă în vis.

O singură privire și deja simțeam

cum zâmbetul ți se desena în întuneric

sau disperarea ți se întrupa în lumină.

Ce…

Prin întuneric, luna incoloră

Se-nalță peste lumea-n cercuri prinsă;

De ritmul vieții niciodată-atinsă,

Privește rece spre tăcuta oră.

.

Deasupra urmelor de vară stinsă,

Doar greierii mai cântă, mai imploră;

E poate un prohod sau e o horă,

Să-i facă-n ciudă timpului, încinsă.

.

Se-amplifică emoția sangvină

Când liniște asculți, dar nu ai pace;

Trecută-i vremea, nu o să revină,

.

Iar totul…

Pe creștet de cer se strâmba copilul,

Smulgea petale din floarea-soarelui,

Nici nu privea la semințele din șir;

El căuta neostoit iubirea,

Mister era în numărul de aur,

Abia de cunoscuse iluzia.

. 

Nu înveți nimic din joc, iluzia

E mare, spuse supărat copilul,

C-ar fi un semn în numărul de aur

Sau că ar fi un zeu în floarea-soarelui

(Și ai putea afla astfel iubirea)

Sau că unele petale sunt în șir;

. 

Dar nu…

Cât de mult ne-am iubit numai iarna mai știe,

Ochii mei se-aprindeau prin troiene de vis,

Soarele strălucea ca o candelă vie, 

În pădure plutea un subtil paradis.

. 

Pe sub arborii ninși ne priveam plini de sete

Și zăpada năștea mânji din aripi de ger;

Când sărutul de foc începea să ne-mbete,

Herghelii nechezau tropotind către cer.

. 

Aerul, destrămat în fâșii hialine,

Pe un lac adormit se cernea reaprins,

Mă topeam în…

când eram copil

.

îmi imaginam

tot felul de ciudățenii

cum ar fi că puteam să fur cu ochii

așa la propriu

orice priveam și îmi doream

devenea pe loc al meu

ochii se dilatau

își întindeau tentacule invizibile

și înglobau

regurgitând mai târziu

.

de atunci am tot furat

jucării

avioane în zbor

și luna de pe cer

.

toate își aveau locul

în ochii…

Când toate apele încep să cânte 

Sub boarea ireală ce adie, 

Palpită dimineața-n raze frânte, 

Iar roata se pornește să descânte

Grăunțele alese la chindie. 

. 

Fantasme ale unor vremi trecute –

Cu sacii-n car venind din toiul nopții, 

Neostenind de timpuri străbătute, 

Ascultă cum chemarea se ascute 

Și tremură ciudat în fața porții. 

. 

Când soarele se-nalță, se aprind 

Și întru totul se…

vilanelă (încercare)

Sărutul tău de ploaie și de lună 

Îmi mai tresare și acum pe buze, 

Fiori nestinși în mine mai adună. 

. 

Ce de povești ar mai putea să spună, 

Emoții deșteptând printre acuze, 

Sărutul tău de ploaie și de lună!

. 

Momentele trăite împreună, 

Ascunse-n ale timpului ecluze, 

Fiori nestinși în mine mai adună. 

. 

Secunda se usucă în…

Spre lacul vălurind molatic

Se-apleacă sălciile-n șagă,

Torc mâții răsuflarea vagă

Din aerul primăvăratic.

. 

Țes pânza liniștii, suavă,

Din firul mătăsos, alene;

La clipocitul printre gene

Amiaza se dedă, trândavă.

.

Dar prin marama de smarald

Se întrevede-o siluetă;

E albă, fină și cochetă,

Plutește cu zefirul cald.

. 

Pe sub cortina ca de jad

Își mișcă trupul de…

s-a răstignit

prin cuvinte și nu

s-a crăpat 

catapeteasma 

unui templu

numai cerul 

s-a destins 

până la lacrimi

. 

a crescut năuc

urcând la stele 

ascunse de mult clipirii

s-a dilatat până 

a ajuns atât de

diafan

. 

toate nervurile 

chiar și cele mai firave

s-au întrezărit

s-au întretăiat

. 

în palma unui gând 

îndrăgostit de…

(elidă – încercare) 

. 

Coboară soarele pe ramuri și ard copaci în ritmuri goale;

Mă-ntorc, febrilă, să ne caut – cenușă doar găsesc pe cale. 

. 

Un vânt adie prin ponoare și buza ierbii o usucă;

Se-nchide-n mine o poveste și mă cuprinde-un dor de ducă. 

. 

Din cumpăna fântânii, parcă, nori apă vie mai ridică;

Mi-e teamă de trecut, dar încă de viitor nu-mi este frică. 

. 

Pe drumul sinuos, un ropot începe pulberea…