Când teama și-ndoiala neguros vor ninge,

Am să m-ascund sub pledul cel mai gros din noapte;

Voi aștepta până ce valul se va stinge,

Atunci va mirosi doar a cireșe coapte.

. 

Și vor veni pe rând catartice prigorii,

Pe păr, pe umeri, ciripind să se așeze;

Mă voi scălda în aer proaspăt pe când zorii

Se vor roti cântând prin ramurile treze.

. 

Tu vei sosi chemat pe urme de păcate,

Torent voi fi țâșnind din roua de pe…

lunca abia înverzise

și printre pomii tineri

o căruță cu doi cai

poștalion se făcea

în fugă pierzându-se apoi spre apus

.

iarba crescuse tăcută

și apa doar până la glezne

peste nisipul încremenit

.

dar salcia înflorise din nou

portal și ascunzătoare

trunchiul ei scorburos

încă trăia

.

atât de limpede totul

când am început să alerg

Curg zgomote – un programat ceasornic,

Iar stele nu-s, doar nori târzii mă-mbată

Și beau încet licoarea blestemată,

În ritmul stabilit deja, statornic.

. 

Un val acid în minte se arată

Și se răstoarnă peste mine dornic;

Când miezul nopții bate-n vechiul ornic,

Încerc s-ating lumina, disperată.

. 

O lume strâmtă, care-agonizează,

În aspre chingi de-oțel mă strânge parcă,

Deși mă zbat să-mi țin voința…

freamăt pe buze, adiere –

vocea ta se împletea cu vântul,

iar zilele curgeau în ritmul unui pârâu de munte.

Îmi povesteai de stele care visează,

despre orașe vechi în care soarele dansează la apus. 

În fiecare cuvânt se năștea o lume –

fragilă aievea, 

indestructibilă în vis.

O singură privire și deja simțeam

cum zâmbetul ți se desena în întuneric

sau disperarea ți se întrupa în lumină.

Ce…

Prin întuneric, luna incoloră

Se-nalță peste lumea-n cercuri prinsă;

De ritmul vieții niciodată-atinsă,

Privește rece spre tăcuta oră.

.

Deasupra urmelor de vară stinsă,

Doar greierii mai cântă, mai imploră;

E poate un prohod sau e o horă,

Să-i facă-n ciudă timpului, încinsă.

.

Se-amplifică emoția sangvină

Când liniște asculți, dar nu ai pace;

Trecută-i vremea, nu o să revină,

.

Iar totul…

Pe creștet de cer se strâmba copilul,

Smulgea petale din floarea-soarelui,

Nici nu privea la semințele din șir;

El căuta neostoit iubirea,

Mister era în numărul de aur,

Abia de cunoscuse iluzia.

. 

Nu înveți nimic din joc, iluzia

E mare, spuse supărat copilul,

C-ar fi un semn în numărul de aur

Sau că ar fi un zeu în floarea-soarelui

(Și ai putea afla astfel iubirea)

Sau că unele petale sunt în șir;

. 

Dar nu…

Cât de mult ne-am iubit numai iarna mai știe,

Ochii mei se-aprindeau prin troiene de vis,

Soarele strălucea ca o candelă vie, 

În pădure plutea un subtil paradis.

. 

Pe sub arborii ninși ne priveam plini de sete

Și zăpada năștea mânji din aripi de ger;

Când sărutul de foc începea să ne-mbete,

Herghelii nechezau tropotind către cer.

. 

Aerul, destrămat în fâșii hialine,

Pe un lac adormit se cernea reaprins,

Mă topeam în…

când eram copil

.

îmi imaginam

tot felul de ciudățenii

cum ar fi că puteam să fur cu ochii

așa la propriu

orice priveam și îmi doream

devenea pe loc al meu

ochii se dilatau

își întindeau tentacule invizibile

și înglobau

regurgitând mai târziu

.

de atunci am tot furat

jucării

avioane în zbor

și luna de pe cer

.

toate își aveau locul

în ochii…

Când toate apele încep să cânte 

Sub boarea ireală ce adie, 

Palpită dimineața-n raze frânte, 

Iar roata se pornește să descânte

Grăunțele alese la chindie. 

. 

Fantasme ale unor vremi trecute –

Cu sacii-n car venind din toiul nopții, 

Neostenind de timpuri străbătute, 

Ascultă cum chemarea se ascute 

Și tremură ciudat în fața porții. 

. 

Când soarele se-nalță, se aprind 

Și întru totul se…

vilanelă (încercare)

Sărutul tău de ploaie și de lună 

Îmi mai tresare și acum pe buze, 

Fiori nestinși în mine mai adună. 

. 

Ce de povești ar mai putea să spună, 

Emoții deșteptând printre acuze, 

Sărutul tău de ploaie și de lună!

. 

Momentele trăite împreună, 

Ascunse-n ale timpului ecluze, 

Fiori nestinși în mine mai adună. 

. 

Secunda se usucă în…

Spre lacul vălurind molatic

Se-apleacă sălciile-n șagă,

Torc mâții răsuflarea vagă

Din aerul primăvăratic.

. 

Țes pânza liniștii, suavă,

Din firul mătăsos, alene;

La clipocitul printre gene

Amiaza se dedă, trândavă.

.

Dar prin marama de smarald

Se întrevede-o siluetă;

E albă, fină și cochetă,

Plutește cu zefirul cald.

. 

Pe sub cortina ca de jad

Își mișcă trupul de…

s-a răstignit

prin cuvinte și nu

s-a crăpat 

catapeteasma 

unui templu

numai cerul 

s-a destins 

până la lacrimi

. 

a crescut năuc

urcând la stele 

ascunse de mult clipirii

s-a dilatat până 

a ajuns atât de

diafan

. 

toate nervurile 

chiar și cele mai firave

s-au întrezărit

s-au întretăiat

. 

în palma unui gând 

îndrăgostit de…

(elidă – încercare) 

. 

Coboară soarele pe ramuri și ard copaci în ritmuri goale;

Mă-ntorc, febrilă, să ne caut – cenușă doar găsesc pe cale. 

. 

Un vânt adie prin ponoare și buza ierbii o usucă;

Se-nchide-n mine o poveste și mă cuprinde-un dor de ducă. 

. 

Din cumpăna fântânii, parcă, nori apă vie mai ridică;

Mi-e teamă de trecut, dar încă de viitor nu-mi este frică. 

. 

Pe drumul sinuos, un ropot începe pulberea…

Pe muntele necunoscut, 

Nălucile-și au casă 

Când soarele, în asfințit, 

Dramatic se revarsă. 

. 

Văpaia curge spre nadir, 

Ți se strecoară-n sânge 

Și, în sărutul de vampir, 

Lumina se răsfrânge. 

. 

Pe pieptul tău de vârcolac, 

Încet argintul cade, 

Iar luna se ascunde-n lac

Învolburând cascade. 

. 

În dansul tău de zburător, 

Mă chemi să mă dezlănțui

Și, în delir,…

Îmi zboară împrejur mii de imagini,

Idei, emoții, gânduri, sentimente;

Ca fluturii suavi pe albe pagini,

Trăiesc în vis și strălucesc, ardente.

. 

Mă uit la ele și încremenesc... 

Mă simt atrasă până peste poate,

Aș vrea cumva să le ademenesc,

Să le adun într-un poem pe toate.

. 

Încet m-apropii, le ating ușor,

Le-adulmec, le respir și le cuprind,

Iar ele, fâlfâind timid a zbor,

Parcă mai…

Când în amurg... 

. 

Când în amurg ne-am întâlnit, 

ochii smarald îți străluceau. 

Orașul a încremenit

când în amurg ne-am întâlnit.  

A fost cum nu m-aș fi gândit:

aripi de demon năluceau 

când în amurg ne-am întâlnit. 

Ochii smarald îți străluceau...

. 

Noi, poeții... 

. 

Noi, poeții, scriem multe

despre lume, despre zboruri,

modelate-n versuri culte.

Noi, poeții, scriem. Multe…

Dacă aș putea

timpul să îl cern, 

eu aș alege 

un minut etern. 

. 

Tu iar m-ai privi 

la fel ca atunci

când cerul curgea, 

topit peste lunci;

. 

din nou ți-aș zâmbi 

ca pe vremea când

atentă-ascultam 

ce-mi șopteai tăcând;

. 

clipa aceea, 

ce a fost cândva, 

s-ar însufleți, 

în noi ar vibra.

. 

Dar timpul curge  

cu ale lui legi;

ce-n urmă…

pe cerul înalt

doar griuri incolore

și urme de zăpadă 

întinse pe trotuare 

. 

e frig fără parfum 

de 

iarnă 

reșapată

. 

motanii înșelați…

Negru este cerul – negură văpaie;

Norii de cenușă, groși, îl cotropesc,

Cu albastrul palid aspru se-ntretaie

Încrustând tavanul domului ceresc.

Liniștea se-ntinde până peste poate, 

E-o tăcere cruntă de-nceput de lume;

Revărsate-amarnic peste tot și toate

Lupte-ncremenite par să se consume;

Dar din depărtare, dinspre orizont,

Griuri destrămate-n scânteieri de alb

Prind să se ridice către-azurul bont –

Galbena fâșie…

se-ndepărtează noaptea 

încă fredonând 

un cântec de leagăn tardiv

.

la intersecție

moartea joacă hochei 

cu visele de ieri

.

cerul tot mai curge 

albastru în clepsidră

spre pământul înverzind 

.

copacul crește

între pereții imaginari 

un strigăt…