Cu viața la târg

[Ana-Maria Butuza]

Eram cu viața mea la târg,

expusă pe tarabă, de vânzare.

Te-ai uitat în ochii mei

și-ai întrebat:

„Care-i prețul?”

„Este gratis,” ți-am spus.

„O vrei?”

„Nu, ce să fac cu ea? Păstreaz-o!” mi-ai răspuns.

„Nu știu cum,” am șoptit.

Atunci mi-ai întins un caiet cu pagini albe:

„Pune-o aici.”

„Cum?”

„Vei învăța,

ca atunci când pui timbre

într-un clasor, pe serii.”

Apoi, ai plecat râzând.

O ploaie de cuțite

ai lăsat în urmă,

le-am simțit,

direct în inimă.

Ce viață neinteresantă

trebuie să am, am gândit tristă,

însă am fost curioasă, și,

bucată cu bucată,

am început să o așez pe pagini,

care, din albe,

s-au umplut de culori.

Străine, dacă vei mai trece

pe lângă taraba mea,

am păstrat un moment

din viață, între gene,

ți-l dăruiesc!

[petrut dan]

Este foarte bine că experimentezi, ai tot timpul din lume și nu-ți poate aduce decât câștig, dar încearcă un pic să te detașezi de subiect, privește și din exterior și încearcă și alte lucruri frumoase de care viața ta probabil că este plină, dar încă nu te-ai gândit și în felul ăsta, cu drag!

[Stanescu Valentin]

Ana-Maria, interesantă construcţie poetică. Gândul mă duce către copilul tău interior. Şi al meu mă ceartă şi mă învaţă să preţuiesc viaţa...