Zborul spre Lumină

[Stanescu Valentin]

 

                                                                  ...pune peste mine

                                                                    mâinile tale

                                                                    şi învaţă-mă

                                                                   să repir iarăşi cu tine...

                                                                            Cristian Boroş

 

Iţi privesc sinceritatea prinsă-n ochii de copilă

când ne dezgândărim frumos, cuibărindu-ne agale,

dincolo de rostul lumii ce ne ronţăie febrilă

puritatea cea rămasă prin ungherele din vale

 

coborânde dinspre culmea sufletelor încercate

de micimea ce-nconjoară zborul nostru spre Lumină.

Mâinile tale mă-nvaţă, împrejuru-mi aşezate,

taina-mbrăţişării calde, veşnicia ei deplină...

 

Roditoare de putere-i dulcea ta îmbrăţişare,

clipa-i magică în poala gândului tău de mult bine

şi renasc privind spre steaua de-nceput ce îmi apare

 

călăuză-n noua cale şi îndemn la regândire:

să mă-ncarc cu energia-ţi, să respir adânc cu tine,

aripi să ne-aducă zborul către ţara de Iubire.

 

[Stanescu Valentin]

Dan, ne manifestăm spiritul de reciprocitate citindu-ne postrările în glăsuind aşa plăcut despre acestea. Aştept catrene aşezate în rând în zugrăvirea unor idei ale creaţiei tale.

[Stanescu Valentin]

Grig, mulţumesc pentru această nouă trecere peste pagina mea şi pentru aprecierea mesajului transmis pentru acest text poetic. Simt o tăcere colectivă aici şi mă declar mirat de acest lucru. Torentul vieţii ne trimite aiurea din ce în ce mai tare şi cu greu ne mai abatem către acest loc. Aduc şi eu simple comentarii unor poezii postate iar autorii lor nu îmi răspund deşi se văd a fi activi iar alţii nici nu se văd în pagina mea.

În ceea ce priveşte acel „dezgândărim” el se vrea a fi un soi de licenţă poetică:  a dezgândări – a te rupe prin gând de lumea de afară...

[petrut dan]

Special zborul dvs spre lumină, dar purtat de asemenea cuvinte nu aveți cum să nu reușiți, stimă!

[Grig Salvan]

Un cald și luminos sonet de dragoste. Acel „dezgândărim” iese puțin din ritm prin prefixul „dez”. Poate ar fi suficien „zgândărim. :)