Desculțe tălpi, pe nisip, răbdătoare,

așteaptă tăcute, pierdute vapoare.

Din ceață răsar, se apropie, pier,

pânze uitate pe un val efemer.

Urme rămân, dar spuma le spală,

tăcerea le-nghite, uitarea le-nșală.

În soare și-n noapte, doar vântul mai știe

speranțe pierdute pe o plajă pustie.

Și timpul apune sub pașii…

Mi-ai spus să tac

când și tu tăceai.

Voiai ca tăcerea

să fie adâncă.

Dar, de fiecare dată,

se găsea cineva,

altcineva,

să scurgă

prin crăpăturile

tăcerii noastre

neliniștitoare umbre.

Ceasul, bunăoară,

picura timp pe podea

cu tic-tac-uri umede

de urmele pașilor noștri,…

Mi-a spus: „Plec.”

Și-a luat haina

din cuiul ruginit,

bătut strâmb

în tocul ușii

șuie,

din peretele crăpat

zidit de Țolea,

mai mult beat

decât viu,

mai mult mort

decât treaz.

În prag s-a oprit,

s-a întors,

m-a privit,

a oftat,

sau poate mi s-a părut.

A dat din cap,

nu mai era loc de cuvinte.

Și eu tăceam,

mă ascultam în gând:

„Ca el, mai sunt pe pământ.”

Iar gândul îmi răspundea,

rece și clar:

„Te…

Iubitul meu

Are brațele reci,

Din fire de lună-mpletite,

Coboară târziu

Pe-ntunecate poteci,

Cu vorbe tăcute, șoptite.

Din umerii-i lați,

Cât noaptea întreagă,

O mantie de stele

Îi cade pe piept.

Cu ochii aprinși,

Aproape beteagă,

De doruri nestinse, aștept.

În…

Mi-s cuvintele păsări,

Găunoase, mă apasă-n zbor.

Prin iarna mirării,

Îmi cântă-n cor.

Nebune șiraguri de lacrimi

Se scurg pe hârtia-nvechită,

Inimi bolnave de patimi

Se sting în iubirea rănită.

Femeie, înger și demon,

Tu ești.

Mă naști și…

Și cum arde focu-n sobă,

Stau să depăn amintiri.

Lângă mine, în carafă,

Vinul dulcilor smintiri.

Dar prefer așa o lume,

De nebuni și rupți de beți,

Decât una împuiată

De cretini și mulți inepți.

Îmi aprind și o țigară,

Foi uscate ard încet.

Viața mea, ca o vioară,

Scârțâie în plin…

Dorința

Hai, hai.

Talentul

Pic, pic.

Idei

Nimic.

Gândul

Se-nșiră,

Mâna

Deșiră.

Taie și scrie,

În carne vie.

Coșul se umple,

Foi după…

Sunt o femeie bătrână,

Cea mai bătrână

Din timpul rămas.

Tic, tac...

Îmi aud respirația

În ritm de ceas.

Număr secundele…

Uriașul

mă ridică în palmele aspre,

cu grijă,

cu mirare.

Lacrimi,

rouă erau

pe petalele mele.

Mă mirosi,

ca pe o floare,

mă ridică fericit

spre soare

și-mi puse apă la picioare.

A doua zi,

aveam ramuri noi,

îmbobocisem.

Trupul firav

se înălța

într-o îmbrățișare…

Eram cu viața mea la târg,

expusă pe tarabă, de vânzare.

Te-ai uitat în ochii mei

și-ai întrebat:

„Care-i prețul?”

„Este gratis,” ți-am spus.

„O vrei?”

„Nu, ce să fac…

Am bătut din întâmplare

La ușa visurilor tale.

Nu mi-ai răspuns,

Dar am intrat.

Nu te-am găsit,

Deși te-am căutat.

Mi-ai spus, pe urmă, într-o zi,

Că tu pluteai cu roua peste vii.

Iar strugurii ce-i adunai atunci,

În mustul dulce ce mi-l curgi,

I-ai transformat cu palmele-amândouă,

Pe buze, încă mai…

Eu nu am aripi,

poate nici n-am avut.

Sunt o biată pasăre de lut,

un desen în creion, pe hârtie,

rătăcit într-o lume albă, pustie.

Eu nu am inimă,

poate nici n-am avut,

sau, dacă da, n-o fi bătut.

E o pată de sânge uscat,

ce s-a scurs în pământul crăpat.

Eu nu am umbră,

poate nici n-am…

Am simțit o durere

Și am dus vârful limbii,

Ca pe o mângâiere,

Să-mi alin măseaua

Ce mă însăgeta până-n suflet.

Dar nu era acolo,

Mă durea umbra ei.

Atunci,

m-am prăbușit în gânduri:

Când mă va durea capul

Și voi duce mâna la frunte,

Dacă nu va fi acolo?

Voi fi un om fără cap

Care va umbla liber prin lume?

Căci de murit

Nu am de gând,

Nu încă.

Și când îmi voi simți timpul,

Am să vă strig…

Hai să jucăm șah!

Tu cu viața ta,

Eu cu a mea.

Mutăm pe rând.

Șah la inteligență!

Îmi spui.

Pășesc peste o pătrățică,…

Pe strada mea a trecut,

Legănându-se pe vârfuri

De frunze de mălin,

Un căutător de vise.

Aduna tot ce se putea aduna

O singură dată.

Cumpăr…

Ce nebunie de timp,

secunde prea lungi

și zilele scurte,

își cerne povestea

pe colile rupte.

Galbene frunze

se-așează-n tăcere.

Uitarea le doare

și vremea le cere,

frigul le-ngheață

cu vara în ele.

Ce gânduri ciudate

se pierd

printre ele!

Secunde nebune,

nebune de grele,

cu vise

ce-alunecă-n nopțile reci.

Te doare să…

Aproape te-aș putea visa

Dacă mi-ai îngădui.

Dar busola din sufletul tău

Nu-mi mai găsește nordul.

Pașii tăi

Nu-mi mai colindă gândurile,

Și urmele lor

De-abia mi le mai amintesc.

Am lăsat poarta deschisă

Pentru când vei dori să te întorci,

Iar sub prag,

Cheia,

De vei vrea…

N-am să pot cuprinde-n pumni

toate gândurile mele.

Sunt prea multe,

unele prea grele.

Le-aș așterne pe hârtie,

dar mi-e teamă

că nu voi avea răbdare

să le spun încet,

fără să strig.

Înțelegi?

Nu am rime destule

să le scot din peniță.

Nu am degete suficiente

să alunece pe taste.

Nu am aer destul

să le spun dintr-o suflare.

Ce ușurare,

le voi lăsa să…