Cu rădăcina-nfiptă-n cerul rece,

Un arbore coboară spre pământ,

Și-n noaptea care nu mai vrea să plece

Se caută pe sine-n plâns de vânt.

Scurmă prin ierburi, cu disperare,

După mugurii verzi, în primăveri pierduți,

Ca o măicuță-n prag, de supărare,

Ce-și strigă copiii flămânzi și desculți.

Îl văd și tac, cu mină vinovată,

Că-i adunasem în pumnii mei pe toți;

Presați în carte cu pagină curată,

Ca niște sfinți frumoși…

În ultimul timp, somnul mi-e un drum

cu gropi și ocolișuri.

Când reușesc să adorm,

dau peste vise atât de grele

că mă trezesc din ele

ca dintr-o mină.

Unele se pierd pe…

Cine sunteți voi,

cei ce locuiți în întunericul fricii?

Ce chipuri poartă umbrele

ce se strecoară prin crăpăturile minții voastre —

tăcute, flămânde?

Se încolăcesc în jurul gândurilor,

sapă…

Am învățat să spun

„nu”,

când nu a mai contat părerea lor,

însă eu aproape îmi pierdusem glasul.

Nu a fost

revoltă eroică,

ci acel ultim gest

cu…

(baladă lucidă pentru zile fără ieșire)

de la minte la suflet

e-un drac de pas

cât o eternitate cu mahmureală,

sau cât o noapte

într-un pat străin,

dintr-o cameră goală.

te pierzi în abisul ăla,

ca-ntr-un rahat dulce și lipicios,

te sufoci,

te îneci.

e o prăpastie cât toate păcatele

și tu

sari.

cazi cu toată cinstea ta de doi bani

atârnată de gât,

ca un lanț ieftin de la second.

îți…

Ce să spun –

am avut noroc.

altul ar fi zis doar:

„uite-ți camera.”

dar tu știai.

că nu-mi place

nici să gătesc,

nici să mănânc singură.

prefer să plătesc

să mi se aducă.

azi, mai mult ca oricând,

nu-s bună de nimic.

niciun gest.

niciun dichis.

mă rog…

intru.

mă așez.

rămân așa –

cu gândurile trase după mine

ca niște rufe ude.

și deodată – bam.

dulapul cu sticlării.

nici măcar…

Nu trageți, vă rog,

în îngerul meu.

Nu are aripi,

le-a pierdut odată cu încrederea,

când lumea i-a spus că zborul e iluzie.

De-atunci rătăcește,

plin de gânduri sinucigașe,…

Cred că înnebunesc,

zic,

am o pasăre speriată

zbătându-mi-se în piept

și furnici pe limbă.

iar noaptea rotundă

stă pe umerii mei.

Tu ești nebună,

spui,

de când te știu.

Eu

nu știu

de când mă știi tu,

poate doar m-ai desenat

cu un creion obosit

pe pereții gândurilor tale.

Tăcem

ca două stele șchioape

desprinse de pe cerul gurii.

Dar

dacă înnebunesc

peste nebunia…

Desculțe tălpi, pe nisip, răbdătoare,

așteaptă tăcute, pierdute vapoare.

Din ceață răsar, se apropie, pier,

pânze uitate pe un val efemer.

Urme rămân, dar spuma le spală,

tăcerea le-nghite, uitarea le-nșală.

În soare și-n noapte, doar vântul mai știe

speranțe pierdute pe o plajă pustie.

Și timpul apune sub pașii…

Mi-ai spus să tac

când și tu tăceai.

Voiai ca tăcerea

să fie adâncă.

Dar, de fiecare dată,

se găsea cineva,

altcineva,

să scurgă

prin crăpăturile

tăcerii noastre

neliniștitoare umbre.

Ceasul, bunăoară,

picura timp pe podea

cu tic-tac-uri umede

de urmele pașilor noștri,…

Mi-a spus: „Plec.”

Și-a luat haina

din cuiul ruginit,

bătut strâmb

în tocul ușii

șuie,

din peretele crăpat

zidit de Țolea,

mai mult beat

decât viu,

mai mult mort

decât treaz.

În prag s-a oprit,

s-a întors,

m-a privit,

a oftat,

sau poate mi s-a părut.

A dat din cap,

nu mai era loc de cuvinte.

Și eu tăceam,

mă ascultam în gând:

„Ca el, mai sunt pe pământ.”

Iar gândul îmi răspundea,

rece și clar:

„Te…

Iubitul meu

Are brațele reci,

Din fire de lună-mpletite,

Coboară târziu

Pe-ntunecate poteci,

Cu vorbe tăcute, șoptite.

Din umerii-i lați,

Cât noaptea întreagă,

O mantie de stele

Îi cade pe piept.

Cu ochii aprinși,

Aproape beteagă,

De doruri nestinse, aștept.

În…

Mi-s cuvintele păsări,

Găunoase, mă apasă-n zbor.

Prin iarna mirării,

Îmi cântă-n cor.

Nebune șiraguri de lacrimi

Se scurg pe hârtia-nvechită,

Inimi bolnave de patimi

Se sting în iubirea rănită.

Femeie, înger și demon,

Tu ești.

Mă naști și…

Și cum arde focu-n sobă,

Stau să depăn amintiri.

Lângă mine, în carafă,

Vinul dulcilor smintiri.

Dar prefer așa o lume,

De nebuni și rupți de beți,

Decât una împuiată

De cretini și mulți inepți.

Îmi aprind și o țigară,

Foi uscate ard încet.

Viața mea, ca o vioară,

Scârțâie în plin…

Dorința

Hai, hai.

Talentul

Pic, pic.

Idei

Nimic.

Gândul

Se-nșiră,

Mâna

Deșiră.

Taie și scrie,

În carne vie.

Coșul se umple,

Foi după…

Sunt o femeie bătrână,

Cea mai bătrână

Din timpul rămas.

Tic, tac...

Îmi aud respirația

În ritm de ceas.

Număr secundele…

Uriașul

mă ridică în palmele aspre,

cu grijă,

cu mirare.

Lacrimi,

rouă erau

pe petalele mele.

Mă mirosi,

ca pe o floare,

mă ridică fericit

spre soare

și-mi puse apă la picioare.

A doua zi,

aveam ramuri noi,

îmbobocisem.

Trupul firav

se înălța

într-o îmbrățișare…

Eram cu viața mea la târg,

expusă pe tarabă, de vânzare.

Te-ai uitat în ochii mei

și-ai întrebat:

„Care-i prețul?”

„Este gratis,” ți-am spus.

„O vrei?”

„Nu, ce să fac…

Am bătut din întâmplare

La ușa visurilor tale.

Nu mi-ai răspuns,

Dar am intrat.

Nu te-am găsit,

Deși te-am căutat.

Mi-ai spus, pe urmă, într-o zi,

Că tu pluteai cu roua peste vii.

Iar strugurii ce-i adunai atunci,

În mustul dulce ce mi-l curgi,

I-ai transformat cu palmele-amândouă,

Pe buze, încă mai…

Eu nu am aripi,

poate nici n-am avut.

Sunt o biată pasăre de lut,

un desen în creion, pe hârtie,

rătăcit într-o lume albă, pustie.

Eu nu am inimă,

poate nici n-am avut,

sau, dacă da, n-o fi bătut.

E o pată de sânge uscat,

ce s-a scurs în pământul crăpat.

Eu nu am umbră,

poate nici n-am…